Foto+Video| Platoul Meledic – Un capitol din ”România Pitorească”

De frumusețea peisajelor de pe aceste meleaguri, cred că a auzit toată lumea, dar puțini au reușit să se bucure cu adevărat de minunile lăsate de Dumnezeu aici. Alexandru Vlahuță a fost fascinat de formele de relief și de natura parcă desenată de cel mai faimos pictor și a scris un întreg capitol în „România Pitorească”, intitulat „Meledic”.

Fiindcă traseul nostru se termina la Focul Viu de la Terca și mai aveam de parcurs ceva drum până acolo, am plecat de la Grunjul de la Mânzălești și am făcut o mică incursiune și prin zona Platoului celebru, amintit puțin mai sus.

Imediat, după Pintenul Alb, se face un pod metalic, care este urmat de un drum cu o singură bandă, asfaltat recent. Indicatoare nu sunt, dar nu este greu să recunoașteți calea de acces spre dreapta, mai ales că vis-a-vis se află un magazin, din câte mi aduc eu aminte. Cu cât crește altitudinea, crește și adrenalina deoarece peisajele care îți apar în cale sunt ceva de vis.

Pe versanții platoului, întâlnim canioane adânci de peste 5 m, lacuri carstice dar și mai multe peșteri, una fiind celebră în lume. Peștera „6S Meledic” aflată în partea nordică a zonei, a obținut în 1980 recordul mondial ca cea mai lungă peșteră în sare, fiind mai apoi devansată în 1983, de peștera ICRC (MALHAM) din Israel. Peștera are o lungime de 1220 m și o denivelare de 32 m, dar din nefericire astăzi este blocată de alunecările de teren provocate în special de ploi.

„Zona este atestată documentar din 5 februarie 1522, printr-o danie pe care o face domnitorul Radu de la Afumaţi prin fraţii Neagu şi Radu Braga pentru faptele lor de vitejie. Apoi la domnia ţării vine Vlad Vintilă Voievod şi el este frate cu Radu de la Afumaţi şi primeşte şi el o parte din moşia Meledicului. Meledic în limba greacă înseamnă loc de popas, loc de odihnă”, explică primarul comunei Mânzălești, pentru Digi 24.

Trecem de la recorduri mondiale și mergem la o aruncătură de băț, iar aici poposim într-un loc încărcat de mister și legende. Despre lacul pe care îl vizităm, un luciu de apă dulce într-un masiv de sare, se spune că nu are fund și mulți oameni care au venit la scăldat și-au găsit aici sfârșitul. Lacul fără fund, are o suprafață de un hectar, și o adâncime de 7 m, însă localnicii spun că nu au dat niciodată de fund. Nu este indicat scăldatul, deoarece apa devine extrem de rece la doar un metru distanţă de mal.

O legendă a locului spune că la sfârşitul anilor 1800, un car plin cu butoaie de apă minerală s-a prăbuşit în lac. S-a spus că n-a fost vorba de un accident şi că în butoaie nu era nicidecum apă, ci o adevărată comoară. Mulți oameni au încercat să scoată toată apa de acolo pentru a găsi avuția pierdută, dar până acum nu a izbutit nimeni.

În zonă se mai află încă teiul lui Alexandru Vlahuță, o pensiune și un camping, are în apropiere sculpturi din lemn aparținând unei tabere de sculptură, inițiată în iunie 2001 de Cornelia Ionescu Ciurumelea împreună cu profesorul Dumitru Cristea. Simbolurile sunt foarte variate, personaje istorice, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, călugări, iar de-a lungul anilor au mai dispărut din ele, fiind furate sau distruse.
Suprafața declarată oficial este de 136 de ha, Platoul Meledic fiind o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală mixtă geologică, speologică, botanică și zoologică).
Toate datele le-am cules de pe internet, fiindcă în zonă n-am văzut nici un panou care să-ți ofere informații și m-a surprins faptul că în această arie putem întâlni chiar și scorpioni.

Fiindcă timpul trece pe nesimțite și mai avem de vizitat prin zonă, ne urcăm în mașină și pornim pe drumul care șerpuiește printre dealuri. Nu ne bucurăm prea mult de asfalt decent, deoarece autoritățile noastre s-au gândit probabil că ar fi prea mult pentru noi să mergem și noi ca niște oameni normali, pe șosele ca în 2020. Mai trântesc niște înjurături, mă mai calmez puțin fiindcă peisajul minunat are puterea asta asupra mea și ținem în continuare drumul de pe valea Slănicului – DJ 203 K.

Și când te gândești ca însăşi Regina Elisabeta, atrasă de frumuseţea peisajului şi de varietatea faunei şi florei, ar fi dorit iniţial să ridice Castelul Peleş pe aceste meleaguri…