Sâmbăta trecută, 10 iunie 2023, în Munții Siriu a avut loc unul dintre cele mai mari concursuri de alergare montană de la noi din țară, Xrace. Acesta a avut 3 trasee (7 km, 22.6 km și 47.1 km), pentru toate tipurile de alergători, așa că s-au adunat peste 400 de concurenți și s-a lăsat cu mare distracție. Nefiind la prima participare, în calitate de voluntar la Xrace, mă știam deja cu foarte multă lume, dar emoțiile nu au lipsit, așa că de data asta m-am hotărât să vă povestesc și vouă cum a decurs evenimentul, din punctul meu de vedere.
Vineri seara am ajuns la Pensiunea Valea Neagră, ne-am instalat repejor și s-a trecut la ședința tehnică. Ne-am adunat toți, am stabilit toate detaliile pentru concurs și uite că s-a făcut aproape miezul nopții, iar la ora 04:00 trebuia să mă trezesc. Știind că urmează o zi lungă, nici n-am mai ezitat și am îmbrățișat patul, cu mare drag.
A sunat alarma la telefon, s-a făcut deja sâmbătă, să trecem la treabă!
Cu noaptea în cap, ne-am împrăștiat fiecare la treaba lui și am așteptat cu nerabdare participanții la Xrace. Între timp am montat punctele de susținere (hidratare/alimentare/control), am mai stat la o vorbă și uite că s-a anunțat startul, așa că ne-am dus fiecare la posturile noastre. Eu am fost poziționat aproape de Vf. Siriu, iar rolul meu a fost să îndrum concurenții și să le fac fotografii, iar ca bonus, le-am mai „aruncat” câte o încurajare. Unii erau atât de concentrați încât au trecut glonț pe lângă mine, chiar dacă aveam vestă reflectorizantă. Unele persoane au stat chiar la vorbă, le-am „tras” și câte o ședință foto ad-hoc, dar vă dați seama, fiecare reacționează diferit, în contextul în care au fost concurenți care au venit doar să se distreze. După aproape 10 km de urcat, orice rupere de ritm poate dăuna și chiar s-au adunat mulți profesioniști, iar aceștia au tratat competiția cu cea mai mare seriozitate.
Mai o glumă, mai o fotografie și deja au trecut ultimii participanți, iar mie îmi revenea rolul de închizător al traseului, alături de John și Răzvan. Acum era rândul nostru să „pedalăm”, pe o porțiune de peste 30 de km. Ne-am luat bagajele și am trecut la drum.
Pe parcurs am trecut pe la punctele de control, ne-am salutat colegii, am ținut legătura cu Edi și echipa prin stații, am adunat marcajele și din glumă în glumă, după câteva ore, am ajuns și la Poarta Vânturilor, unde am fost asteptați de Vali, Florina și Valentina. Ce pot să zic, aceste 3 persoane sunt fenomen, emană numai energie pozitivă și zâmbete, așa că ne-au făcut să uităm de toată oboseala adunată și am continuat drumul spre linia de sosire.
Pe drum am mai „racolat” și echipa ATV, formată din Bogdan și Mihai, iar toți am coborât spre Valea Neagră, nerabdători să povestim cu ceilalți întâmplările noastre. Toți am fost împrăștiați de-a lungul traseului, atât pe jos cât și cu motociclete sau mașini, pentru a pentru a ajuta concurenții, deci vă dați seama ce povești s-au adunat, de la toți voluntarii.
Până am ajuns noi, aproape de lăsarea serii, s-a făcut premierea, o mare parte din concurenți au plecat, așa că au rămas cei mai apropiați, care credeam eu, „zac” obosiți cu vreo bere rece sau ceva mâncare delicioasă. Când ne-am apropiat de final, surpriză, am fost așteptați cu mare gălăgie, ca niște campioni de la olimpiadă: AU VENIT ÎNCHIZĂTORII!
Vă dați seama că m-au bușit toate emoțiile din lume și cam atât, nu vă mai povestesc ce era în sufletul meu…
M-am dus repede să mă spăl puțin, să mă schimb că eram prăfuit tot, am mâncat și a început PETRECEREA!!! Inițial voiam să mă retrag, eram epuizat, dar n-ai cum să faci asta cu oamenii de acolo. Am uitat toți de oboseală și am tras niște dansuri, mai ceva ca la nuntă, până la miezul nopții, când ne-am retras fiecare la „casa” lui, de ocazie.
Duminică am ajutat la strângerea taberei și cu părere de rău, ne-am luat la revedere, până la următoarea aventură.
Noi suntem un grup de oameni, de toate vârstele și alergăm împreună, mergem pe munți și ne ajutăm, de fiecare dată când e nevoie. Aici s-au legat prietenii, unele de zeci de ani, dar mereu a fost loc de persoane noi. Totul se bazează pe respect, iubire și înțelegere, iar de la cei mai profesioniși ai mereu de învățat câte ceva.
N-am cum să vă povestesc totul, pentru că v-aș plictisi, dar am încercat să vă detaliez, pe scurt, despre cum a decurs o zi de concurs, din punctul meu de vedere, al unui voluntar.
Vă mulțumesc tuturor: organizatori, voluntari, concurenți și sponsori! Sunt multe nume despre care ar trebui să scriu și să le fiu recunoscător pe veci, dar ei știu că-i iubesc si mai sunt modești! Împreună ați reușit să faceți nu doar o competiție, ci ați adunat o mână de oameni minunați (mulți nu sunt din județul nostru), care timp de câteva zile pe an fac din Buzău un important pol internațional al alergării montante. Urmează ULTRA RACE și ISTRIȚAXSCAPE, pregătiți-vă!
Sursa materiale foto și video – XRACE!
