În Buzău, orașul mai tare ca Parisul sau în urbea „ce nu a văzut Parisul”, am dezbătut, ieri, pe seară, La Club No-Limit, ADICȚIILE, dependențele de tot felul.
Simțim nevoie să avem mai multe activități de acest fel. Poate cele mai grele subiecte sunt cele care te pun față în față cu tine.
S-au vorbit multe! Am auzit adevărul spus în glumă.
Gazda dumneavoastră ca de obicei a fost doamna Diana Elena Rus, care a destins atmosfera, invitându-ne să degustăm vin de țară, adus de la „mămica lui.” Nu putem vorbi despre dependențe dacă noi nu avem niciuna. Corect?
Doamna avocat, Roxana Mihaela Constantinescu a deschis conferința, împărtășind cu noi, cazuri adevărate, dureroase, unele terminându-se cu final fericit, altele cu 8 copii și un soț iubitor ce nu doresc să renunțe la mama lor, respectiv partenera de viață.
„ Pe lângă avocat trebuie să fii un bun psiholog! Oamenii au nevoie de cineva care să-i asculte și să-i îndrume…..Ce ați face în locul meu? E întrebarea pe care o aud frecvent. Chiar dacă doare….aș tăia răul de la rădăcină și aș pleca!”
Și pentru că a fost adus în discuție psihologul, propun să aflăm părerea doamnei Mihaiela Avramescu.
„ Toți vorbim de dependenți, dar nimeni nu vorbește de durerea din spatele acestor comportamente!” Această afirmație este foarte adevărată. Suntem obișnuiți să-i arătăm cu degetul și să-i numim „scursuri ale societății”, în loc să le întindem o mână de ajutor. ,, Timp de 100 de ani am cântat cântece de război despre dependenți. Cred că ar fi timpul să le cântăm cântece de dragoste, pentru că opusul depenenței nu este abstinența. Opusul dependenței este conexiunea.”
Încă de la început am observat că pe scenă se află un tablou. Este scos la licitație, iar banii obținuți vor fi donați. Artistul este nimeni altul decât graficianul Sandu Miroiu. Am avut aseară plăcerea de a-i asculta discursul emoționant și durerea din suflet!
„ Cum de e posibil să închizi Galeria de Artă la ora 16:00? Eu după ce ies de la muncă aș dori să merg și să mă relaxez, plimbându-mă printre lucrări! E trist că în urbea noastră, ce se compară cu Parisul, cultura nu prea are sorți de izbândă. Oare nu artiștii dau valoare unui popor? Apoi ne mirăm că ne mor din ce în ce mai multe valori. Avem cine să-i înlocuiască, dar nu are cine să-i încurajeze pe cei care o pot face. Nepăsarea ucide arta și o dată cu ea, îl aruncă în foarte multe dependențe pe cel care-și dorește să fie la fel de bun sau poate mai bun decât artiștii aflați în acest moment pe piață.”
Despre sentimentele bărbaților ne-a vorbit domnul George Georgescu antrenor.
A încercat să fie autoironic și să scoată la lumină partea pozitivă a cuvântului „dependență”….așa că ne-a vorbit despre necesitatea noastră de a ne simți iubiți.
„ Omul este plin de sentimente.”
Cum avem nevoie și de o părere avizată, alături de noi, s-a aflat și doamna Monica Săcuieu de la Agenția Națională Antidrog.
„ Dorința de apartenență la un grup ne poate împinge către anumite vicii.”
Și are dreptate. Am trecut prin liceu și-mi aduc aminte cum în pauze se strângeau grupuri să meargă la baie și să fumeze. De asemenea, ceva ce nimeni niciodată nu mi-a spus, nici măcar la orele de „Îngrijirile pacientului” au fost semnele prin care poți cunoaște oamenii care iau diferite substanțe.
Încheiem recitalul cu domnul jurnalist Călin Bostan.
„ Ca să te lași de un viciu, trebuie să vină un medic să-ți spună, renunță că altfel nu vei mai fi!”
Ne-a recunoscut că dânsul nu este în măsură să dea sfaturi, din cauza adicției pe care o are. Este fumător.
Publicul, deși restrâns, a participat activ și am avut parte de o dezbatere, fix așa cum mi-aș dori să văd la fiecare eveniment.
Mi-aș fi dorit ca în sală să fie mai mulți copii, părinți, profesori, oamenii de cultură și de bine, pentru că subiectul tratat a fost unul care ne privește pe toți!
Mulțumiri aducem organizatorilor, Clubului No-Limit, speakerilor și nu în ultimul rând, vouă publicului minunat de aseară!
