Un scandal a izbucnit pe piața românească a producătorilor de legume. Doi buzoieni din Glodeanu Sărat au fost descoperiți că foloseau substanțe interzise în cantități foarte mari. Cei mai îngrijorați sunt însă ceilalți producători, pentru că apetitul românilor pentru legume produse în țară va scădea. De altfel mulți consumatori preferau deja să cumpere legume din supermarket cu provenieță din alte state europene, pentru că zvonurile privind otrăvirea legumelor românești (și turcești) circulau de mult timp.
Dar există și producători responsabili, care nu folosesc substanțe interzise pentru a grăbi coacerea sau a mări recolta. Aceștia vor avea de suferit pentru că „breasla” producătorilor de legume românești are credibilitatea la pământ. Este și normal să fie așa, cei care urmăreau câștiguri rapide au folosit orice mijloace, fără să le pese de consecințe pe termen lung. Dar nu toți sunt la fel și este greșit că se vorbește despre producători locali la modul general.
Aproape toți jurnaliștii au abordat acest subiect din prisma consumatorilor afectați și a efectelor pe care aceste substanțe le pot avea asupra sănătății. Dar știm deja că aici lucrurile sunt foarte grave. Reacția lor a fost să ceară controale și mai dure ale autorităților, ca și cum un câine de pază ar fi în măsură să-i oblige pe producători să devină corecți, deși nu sunt. La prima ezitare a câinelui de pază, vor otrăvi din nou legumele. Dacă singura motivație a producătorilor de a fi corecți este frica de acest câine de pază, pot spune încă de acum că vom mai avea cazuri de legume otrăvite.
Efectul de bumerang, prin care toți producătorii români vor fi afectați, trebuie să își facă efectul. Nu se vor putea face controale peste noapte acolo unde ani de zile nu s-a făcut nimic. Nimeni nu poate să le spună oamenilor dacă au consumat alimente otrăvite sau nu. Unele efecte se vor vedea în timp. Da, există îngrijorare, dar răspunsul nu trebuie să fie o minciună a autorităților că au verificat și că totul e în ordine, pentru că nu au logistica să facă o verificare complexă. Iar ca să o aibă, asta ar costa prea mult, nejustificat de mult.
Ceea ce trebuie să se întâmple e ca piața să fie lăsată să funcționeze. Producătorii, confruntați cu realitatea că nimeni nu mai are încredere să cumpere marfa lor, vor lua măsuri. Pot apărea certificări private cu privire la calitatea produselor alimentare, pot apărea asocieri de legumicultori care să garanteze pentru produsele lor. Acesta este cursul natural al lucrurilor.
O intervenție a statului nu face decât să amâne rezolvarea problemei. Producătorii nu mai trebuie să îi convingă direct pe consumatori de calitatea produselor lor, este suficient să convingă statul, să fenteze niște analize de laborator, să-i mituiască pe cei care sunt puși să-i controleze. Ei nu mai au nici o motivație să convingă clienții, de asta se ocupă statul.
Statul devine astfel un intermediar pentru încredere. Oamenii se uită la stat și consumă doar ceea ce le garantează instituțiile statului că este bun. Dar acest sistem funcționează deja în România de la Revoluție încoace, tot timpul dă rateuri! De ce ar deveni dintr-o dată performant?
Cine poate opri otrăvirea legumelor? Statul? Niciodată! Doar consumatorii. Este relativ iresponsabil să mergi la piață și să cumperi niște roșii frumoase, dar să nu știi de unde provin. Consumatorii trebuie să se orienteze către produse care au în spate un nume, un brand, o certificare, care să garanteze că sunt de calitate. Asta s-ar fi întâmplat deja dacă statul nu ar fi oferit iluzia că poate controla dacă legumele din piață sunt bune de consum.
În România s-a perpetuat un sistem arhaic în care producătorii sunt anonimi. Chiar dacă ai reacții adverse imediate după ce ai consumat roșii din piață, este imposibil să găsești cine este producătorul. Chiar și vânzătorul poate să aibă pe tarabă marfă de la doi producători, care nu au nici un fel de legătură între ei. Unul cu produse de calitate, celălalt cu produse otrăvite. Nimeni nu întreabă de nume, nimeni nu refuză să cumpere dacă i se pun în sacoșă roșii stricate „din spate”.
Aici e mult de lucru, în loc să cerem controale, de ce nu se investește într-o campanie de educare a consumatorilor? Dacă ei vor deveni mai exigenți, dacă vor deveni capabili să își poarte singuri de grijă (DA, acest lucru este posibil!), atunci nu vom mai avea cazuri de legume otrăvite.
Ce se întâmplă acum cu cei doi producători din Glodeanu Sărat? Chiar în cel mai rău caz, în care ajung, să zicem, la pușcărie, familiile lor vor continua afacerea și nimeni nu va ști că ia legume de la aceste familii. E normal să fie așa? Dacă în schimb producătorii s-ar afișa cu un nume, personal sau al unei asociații, un caz de produse otrăvite descoperit înseamnă că acel producător sau acea asociație iese de pe piață. Nimeni nu mai cumpără de la ei pentru că știe cine sunt și ce au făcut.
Nu e nevoie de supereroi care să-i apere pe cetățeni de producători privați puși pe căpătuială, e nevoie de educație și e nevoie să dispară supereroii. Ce credeți că s-ar întâmpla dacă nimeni nu va mai cumpăra legume din piață timp de o săptămână? Doar o singură săptămână! Imediat producătorii s-ar vedea obligați să ia EI SINGURI măsuri pentru ca să-i convingă pe consumatori că produsele lor sunt de cea mai bună calitate. Supereroii nu există, acum s-au decoperit doi producători care foloseau substanțe interzise, dar toți ar trebui să înțelegem că acesta este doar vârful aisbergului, că în spatele acestor doi producători se mai află câteva sute care nu au fost descoperiți de supereroi.
Credibilitatea trebuie câștigată de producători, nu de către stat. E chiar așa de greu să investim în educație și să lăsăm piața să funcționeze?
