INCREDIBIL. Cum s-au distrus dovezile istoriei necunoscute. Cazuri celebre din România și din întreaga lume

Ar fi fost mult mai ușor de reconstituit istoria necunoscută a oamenilor dacă nu s-ar fi distrus multe mărturii din vremuri de mult apuse și dacă religia nu ar fi încercat (a reușit de cele mai multe ori) să anihileze tot ce a fost considerat străin de doctrina propovăduită și considerată de ei ca fiind cea corectă.

Părți întregi din trecutul omenirii a fost eradicate în urma multor acțiuni de distrugere, iar aceste activități au fost în mod ciudat glorificate prin simbolul Sfântului Gheorghe și a Sfântului Mihai ucigând demonul, balaurul păgân.

Conform adevărului pur, ezoteric, Sfântul Gheorghe și Sfântul Mihail sunt de fapt emisarii Satanei, care sting lumina cunoașterii, asasinând paznicul misterelor din trecut, comorii transmise de strămoșii noștri, din cele mai vechi timpuri.

Știm cu toții adevărul despre expedițiile militare numite cruciade, care au fost însoție de o ideologie creștină și considerate războaie sfinte, dar în realitate treaba era alta. Ele au fost organizate în numele eliberării așa numitelor „locuri sfinte”, în principal, Ierusalimul și împrejurimile sale, de sub dominația musulmană. Caracterul religios al cruciadelor explică de ce conducerea lor a revenit papalității al cărei rol, pe plan internațional, se afirmă în secolul al XI-lea.

În istorie, „cei care au omorât balaurul”, au lăsat nume prestigioase și mulți dintre ei au fost considerați salvatori: Iuliu Cezar, Augustus, Carol cel Mare, Genghis Khan etc.

• 330 î.Hr. – Incendierea Bibliotecii din Persepolis de trupele lui Alexandru cel Mare;
• 240 î.Hr. – Împăratul chinez Tsin Che Hoang ordonă distrugerea tuturor cărților de știință și istorie;
• 75 î.Hr. – Cărțile Sibiliene ale preoților lui Apollo ard în incendiul Capitolului;
• 48 î.Hr. – Prima incendiere a bibliotecii din Alexandria de Iulius Cezar. Aceasta a fost estimată la un moment dat că a avut peste o jumătate de milion de documente din Asiria, Grecia, Persia, Egipt, India și multe alte natiuni. Peste 100 de cercetători au trăit în timpul Muzeului având dreptul deplin de a efectua cercetări, a scrie, a ține prelegeri sau traduce și copia documente. Biblioteca a fost atât de mare încat a avut de fapt o altă sucursală sau „fiică” – anume Biblioteca de la Templul lui Serapis;

• 1 (aproximativ) d.Hr. – Augustus pune să fie distruse două mii de volume de oracole;
• 54 d.Hr. – Sfântul Pavel face la Efes un rug din toate cărțile care se refereau la „lucruri ciudate”;
• 296 – Dioclețian dă ordin să fie arse bibliotecile creștine cu documentele lor egiptene și grecești;
• 490 – A doua incendiere a Bibliotecii din Alexandria de către creștini;
• Secolul al VII-lea – Călugări irlandezi ard peste zece mii de manuscrise runice scrice pe scoarță de copac, conținând tradițiile civilizației celtice;
• 641 – A III-a incendiere a Bibliotecii din Alexandria, din ordinul califului Omar;
• 789 – Carol cel Mare, punând în practică decretele conciliilor de la Arles, Tours, Nantes și Toledo, interzice cultul copacilor, pietrelor și fântânilor și ordonă distrugerea oricărui obiect sau document care se referea la ritul considerat păgân;
• 1221 – Genghis Khan arde cărțile din antica Djuldjul, Teba Orientului;

• Secolul al XIII-lea – Catolicii distrug cărțile catarilor. Catarii (din grecescul “katharos” care înseamnă “pur”) erau o sectă de creştini eretici, care a înflorit în Europa occidentală în secolele XII şi XIII. Doctrinele catare ale creaţiei au rescris povestea biblică. Majoritatea Vechiului Testament era respinsă. Doctrina Întrupării era respinsă. Iisus a fost un înger; suferinţele sale umane şi moartea au fost doar o iluzie. De asemenea, catarii au criticat corupţia din sânul Bisericii Catolice. Din acet motiv, Biserica a încercat să distrugă secta. Cruciada Albigensiană a fost pornită împotriva ereticilor. Armata a distrus oraşele Toulouse şi Provence, ucigând atât catari, cât şi creştini. Persecuţia mai organizată a Sf. Ludovic IX aliat cu Inchiziţia a fost mai eficientă: fortăreaţa Montségur, sediul prefectului religiei, cade în 1244. Catarii se ascund, iar unii pleacă în Italia. Ierarhia se dezintegrează în 1270, iar religia dispare cu totul până în secolul XV;
• Secolul al XIV-lea și al XV-lea – Inchiziția arde manuscrisele eretice;
• Secolul al XVI-lea – Conchistadorii creștini și episcopul Diego de Landa distrug aproape toate cărțile sacre ale mexicanilor;

• 1566 – Viceregele din Peru, Francisco Toledo, distruge stofe incașe și tăblițe pictate, unde figura istoria veche a Americii;
• Secolul al XVIII-lea – Părintele Sicard, într-un port din Egipt, arde „un coteț de porumbei cu papirusuri pline de litere magice”;
• Secolul XX – La Paris au fost sechestrate tăblițele astronimice brahmanice. Probabil că au fost distruse;
• 1926 – A fost distrusă în mod fraudulos credibilitatea celui mai bogat sit arheologic de pe glob (Glozel);
• 1937 – A fost sechestrată biblioteca preistorică de la Lussac-les-Chateux.

Lista de mai sus este doar un exemplu de distrugere, de ștergere a trecutului și nu v-am prezentat decât câteva dovezi descoperite de mine. Și la noi în România s-a practicat și încă se mai practică „acest sport”, chiar în vremurile noastre și se pune totul pe seama corupției, a incompetenței, dar oare să fie ăsta adevărul?

Sit arheologic de o valoare rară, distrus la Galaţi din prostie pură. Cum au ajuns la gunoi artefacte vechi de 2.000 de ani
Un sit arheologic de o valoare inestimabilă, aflat la marginea oraşului Galaţi, a fost distrus din cauza prostiei autorităţilor, care au decis, în 2003, să excaveze de acolo mii de tone de pământ cu care să acopere vechea groapă de gunoi a oraşului. Cu acest prilej, vestigiile de pe circa două hectare au fost distruse de buldozere şi de exacvatoare, iar rămăşiţele lor au ajuns la gunoi (la propriu) cu basculantele. Vestigiile arheologice au fost descoperite în anul 1971 de către arheologii de la Muzeul de Istorie din Galaţi, iar până în 1989 s-au făcut mai multe săpături minore în zonă, care se întinde pe circa zece hectare de teren din partea de sud-est a oraşului Galaţi (la ieşirea către DN25). Deşi zona nu a fost niciodată descărcată arheologic, pe o parte din ea a fost aprobată, după 1990, extinderea unui cimitir şi contruirea mai multor garaje şi grădini de legume. Sursa Adevărul.

Primul sit arheologic din țară, distrus de nepăsarea autorităților: “Am avut nevoie de pământ pentru un pod”
O porțiune din această zonă, în care unii istorici cred că s-ar fi aflat cetatea regelui Dromihete, a fost excavată și distrusă. Motivul este halucinant: autoritățile aveau nevoie de pământ ca să intărească un picior de pod.
“Piscul Crăsani” a fost primul șantier arheologic deschis în România. în zonă se fac săpături încă de acum o sută de ani și a lucrat inclusiv celebrul istoric Vasile Pârvan.
în zonă, spun istoricii, s-ar fi aflat Cetatea Helis-Cetatea Soarelui a regelui get Dromihete, o figură legendară care a inspirat cărti, filme și documentare. Dromihete l-ar fi invins, în jurul anului 300, pe unul dintre generalii lui Alexandru Macedon, marele Lisimah.
Autoritătile din comuna Balaciu nu știau toate acestea, din moment ce au decis ca mare parte a sitului să dispară în cateva ore. Sursa ProTV.

Situri arheologice în pericol – Satu Mare
Chiar dacă legea prevede că în cazul unor lucrări de anvergură este necesară prezenţa arheologilor pentru descărcarea de sarcini arheologice, în judeţ, în multe cazuri, această prevedere legală este încălcată cu ştiinţă şi neştiinţă.
Lege ignorată
În această situaţie se află trei comune din judeţ pe raza cărora se desfăşoară anumite lucrări. Astfel, potrivit unei adrese înaintate de Muzeul Judeţean atât Prefecturii Satu Mare cât şi Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Satu Mare, se arată că în această situaţie se află comunele Apa, Socond şi Homoroade, unde au fost iniţiate ample proiecte de reabilitare a drumurilor, de introducere a apei potabile sau de diferite construcţii. “Lucrările se desfăşoară pe lungimi mari, peste 10 km în fiecare comună, cu excavări complete ale drumurilor vechi şi săparea unor şanţuri de drenaj, fapt care afectează sit-urile arheologice întâlnite pe traseu. Această situaţie a fost constatată în comunele Apa şi Homoroade unde lucrările urmează să afecteze zone cu potenţial arheologic deja cunoscut”, se arată în adresa cu pricina. Sursa Turism Istoric.

Situație teribilă, în coasta Iașului. Un monument vechi de 2.500 de ani a fost distrus
Sunt monumentele istorice care stau «cuminți» și își așteaptă rândul în a intra pe mâna «doctorilor». Vorbim și despre intervenția restauratorilor… Stau și așteaptă ca autoritățile locale în frunte cu primarul, care răspund de ele, împreună cu proprietarii, să le ofere o șansă. Sau măcar să… nu le distrugă”, transmite conf. univ. dr. Vasile Cotiugă. Acesta activează în cadrul Facultății de Istorie de la Universitatea „Cuza” din Iași.
Acesta a arătat că, în urmă cu ceva ani, tot aici s-a construit o antenă de telefonie mobilă. Asta ilegal și chiar în cetatea dacică de pe Dealul Cătălina din Cotnari. Este vorba despre una dintre cele mai faimoase cetăți dacice din Moldova.
„Acum, aici a fost ridicată ilegal o cruce de beton armat pe valul de apărare al cetății. Chiar s-au săpat și trepte în val!! Chipurile, un monument dedicat eroilor neamului!! Domnule primar, ceea ce ați făcut se numește distrugerea unui monument istoric! Este adevărat, dumneavoastră habar nu aveți ce înseamă un monument istoric. Dacă ați fi știut, nu făceați grătare de ziua comunei în cetatea getică. Nu ați fi ars gunoiul într-o groapă săpată ilegal în cetate!!”, a mai spus profesorul Cotiugă. Sursa BZI.

Mai multe exemple puteți descoperi AICI!

Dacă stăm să adunăm toate exemplele de distrugere ale trecutului nostru și le-am pune laolaltă, cred că ne-ar lua o lungă perioadă de timp doar să le notăm, fără să detaliem. Realitatea este dură și din nefericire, la tot pasul dăm de monumente istorice lăsate în ruină, situri arheologice distruse și multe altele!