Ziua de 31 martie o rezervăm colegei și scriitoarei Elena Panait. Putem spune că nu este pur buzoiancă, pentru că prin venele ei curge sânge de grec (primul strămoș al Elenei a fost elen 100% și-l chema Macarios Panaiotos, acesta a plecat din Munții Pindului cu oile și se pare că s-a oprit la Buzău).
Elena Panait este nepoata jurnalistului, dramaturgului și poetului Panait Nicolae, călcându-i pe urme aproape întru totul. Și ca să vă ajutăm să vă reamintiți de ea….seria „Dl. Green” îi aparține. Este prietenă cu E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal, Ambasadorul Pakistanului în România și Republica Moldova, iar de curând a fost invitată la Recepție de Ziua Națională a „țării celor puri”, dar și la Reședința E.S. Dl. Kap-Soo Rim, Ambasadorul Republicii Coreea în România. Așa că, azi îi furăm puțin din timpul ei prețios și o rugăm să ne răspundă la câteva întrebări.
R: Elena, deschidem seria întrebărilor cu o urare: La mulți ani! Poate că e simplă, aproape vagă și lipsită de importanță, pentru că nu este un mesaj pompos, dar vine din suflet. Hai, să o luăm pe rând și să ne spui cum a fost întâlnirea ta cu E.S Dl. Kap-Soo Rim?
E: Mulțumesc! Apreciez că azi v-ați gândit la mine. Întâlnirea cu Domnul Ambasador E.S. Kap-Soo Rim a fost una neașteptat de plăcută. Dânsul s-a arătat dornic de a purta un dialog deschis, degajat și plin de …cultură. M-am bucurat să aud că este pasionat de istorie și că ne cunoaște cu de-amănuntul trecutul cât și locurile unde s-au desfășurat evenimentele ce au dus la unificarea Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, într-un singur stat, România.
R: Ai mai fost până acum la Reședința unui Domn Ambasador?
E: Nu! A fost pentru prima oară când am fost invitată într-un astfel de loc. M-am bucurat nespus de mult. Nici acum nu-mi vine a crede că am fost acolo. Nici în cele mai frumoase vise nu mi-aș fi imaginat așa ceva.
R: Ai putea să ne spui mai multe despre această întâlnire?
E: Hmm! Am băut un ceai delicios, am mâncat un desert tradițional coreean și am avut o discuție plăcută, liberă , presărată cu elementele culturale specifice țărilor noastre. Mai multe nu vă pot spune.
R: După întâlnirea cu E.S. Dl. Kap-Soo Rim ai fost la Recepția de Ziua Națională a Pakistanului. Cum a fost atmosfera acolo?
E: Da, imediat după interviu am fugit dacă aș putea spune așa, spre Ambasada Pakistanului. Atmosfera a fost una de sărbătoare…se aseamănă mult cu ziua de naștere a fiecăruia, când tu ești în centrul atenției și trebuie să-ți întâmpini musafirii și să te asiguri că totul este bine. Nu mă puneți acum să vă enumăr preparatele pentru că nu știu numele lor, dar am gustat din toate câte puțin și toate au fost delicioase. E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal a fost la înălțime din toate punctele de vedere. De la primirea călduroasă, pe care trebuie să vă spun că o simt mereu, până la propozițiile pe care le-a rostit într-o română clară, corectă și perfectă. Și-a uimit auditoriul! A fost peste tot! Și a răspuns prompt la fiecare solicitare ( ne referim la poze, evident).
R: Ai rămas fidelă Pakistanului și vedem că de curând în cadrul sferei tale de interes a intervenit și Coreea de Sud. Există vreo șansă să vedem în următoarea ta carte o „înfrățire” între Pakistan, Coreea de Sud și România?
E: De ce nu?! Ideea e bună, doar că ne lipsește personajul.
R: Elena, noi credem că Dl. Green ar fi cel mai în măsură să se „ocupe” de această „înfrățire”.
E: În ultima perioadă, chiar m-am gândit serios să-l aduc înapoi, pe domnul Verde sau cum îi spun eu „Ambasadorul României din România”, doar că…nu știu cât de bine primită ar fi o altă carte ce ar prinde între paginile ei trei țări. Repet: ideea nu e rea! Chiar îmi place și cred că aș avea și un punct comun de la care aș putea începe acțiunea, doar că…Ar fi bine să mai așteptăm puțin. Poate voi crea un nou personaj…de ce, nu?
R: Deci….Green se va întoarce?
E: N-am spus chiar asta, dar…hai să zicem că lucrăm încă la acest aspect. Când Verdele nostru va fi pregătit să se întoarcă în Buzău, veți afla cu siguranță…până atunci să-i mai lăsăm timp să se gândească.
R: Ce alte surprize ne mai pregătești?
E: Rămâneți aproape și veți vedea!
R: Și…pentru că tot este ziua ta azi…ce cadouri ai primit?
E: Nu cred că mai am nevoie de nimic în afară de sănătate. Dumnezeu mi-a dat cele mai frumoase cadouri. Niciodată nu m-aș fi așteptat să fiu invitată la o Recepție sau să fiu atât de bine primită la Reședința unui Domn Ambasador. Le-am mărturisit chiar celor doi Domni Ambasadori că m-am simțit mai mult decât onorată să mă aflu în acele locuri. Așa cum am spus mai sus…nici în cele mai frumoase vise nu aș fi îndrăznit să mă imaginezi în aceste locuri…și totuși, Dumnezeu a dorit ca eu să primesc aceste daruri. Nu știu dacă le merit, dar Îi mulțumesc și totodată, le mulțumesc din nou celor doi Domni Ambasadori că m-au primit cu atât de multă căldură…în cuvinte nu pot exprima ceea ce am simțit. E peste puterile mele!
Elena, și noi îți mulțumim și îți dorim multă sănătate, putere de muncă, să-l aduci înapoi pe Green cât mai curând și să ai parte de tot ce e mai bun! LA MULȚI ANI, DRAGA NOASTRĂ COLEGĂ!
