De aproape 20 de ani antrenează copii şi juniori. Din 2017 se ocupă de puştii de la SCM Gloria Buzău. În prezent, Gabriel Vasile Marcu are Grupa U14, 19 copii care răspund „prezent” de fiecare dată, cu bucurie, la antrenamente. Asta datorită faptului că tehnicianul Gloriei are propria-i psihologie: „… totul începe de la a iubi copiii. Dacă ei simt acest lucru, atunci poţi să îi „plămădeşti” cum trebuie, cum îţi doreşti”.

Reporter: Cum este să antrenaţi de aproape 20 de ani numai copii şi juniori?
Vasile Gabriel Marcu: Foarte frumos şi în acelaşi timp, foarte greu. Înainte erau mulţi copii şi aveai posibilitatea să faci o selecţie mult mai riguroasă. Astăzi nu mai este la fel.

Rep.: Câţi copii aveţi în momentul de faţă la grupa dumneavoastră de la SCM Gloria Buzău?
VGM: În momentul de faţă mă ocup de U14, am 19 copii. O grupă foarte bună şi foarte talentată.

Rep.: De ce le recomandaţi părinţilor să îşi aducă copiii la fotbal?
VGM: Pentru sănătate. Nu poţi fi sigur dacă vor ajunge să facă performanţă. Însă sportul, fotbalul, înseamnă sănătate curată.

Rep.: Ce criterii aveţi în depistarea copiilor care au potenţial şi pot ajunge fotbalişti?
VGM: În primul şi în primul rând să aibă caracter. Asta stă la baza creşterii oricărui sportiv. Dacă ai caractere sănătoase, atunci o să ai şi o echipă sănătoasă prin care le dezvolţi anumite principii despre viaţă şi despre fotbal. Degeaba eşti talentat, dacă nu ai caracter. Nu ajungi acolo unde trebuie nici ca fotbalist. Acelaşi lucru se poate spune şi despre antrenori. Ca să îi poţi modela cum trebuie şi să le ceri mai mult, trebuie să ai caracter şi tu, ca antrenor. Fiecare are psihologia lui şi totul începe de la a iubi copiii. Dacă ei simt acest lucru, atunci poţi să îi „plămădeşti” cum trebuie, cum îţi doreşti.

Rep.: Privind retrospectiv, ce aveau copiii de pe vremea dumneavoastră şi găsiţi greu la cei din ziua de azi?
VGM: Maidane, maidane multe. Sunt născut în municipiul Ploieşti. Când locuiam la casă, ne jucam între străzi. Când ne-am mutat la bloc, în zona unde locuiam, în spatele Spitalului Judeţean de astăzi, era un teren arat. Ne-am strâns în jur de 50-60 de copii, din tot oraşul şi l-am bătătorit cu picioarele, am făcut porţi din lemn şi acolo ne petreceam timpul, sâmbăta şi duminica, de dimineaţă şi până se întuneca. Uneori ne urcam pe biciclete şi mergeam să jucăm la Păuleşti, pentru că nu sunt decât şapte kilometri. Acum, din păcate nu mai sunt oportunităţi de genul acesta, copiii au şi alte preocupări pe care le cunoaşteţi foarte bine…

Rep.: Cum îi convingeţi pe copii să se bucure de fotbal şi în acelaşi timp să facă şi performanţă?
VGM: Copiii din ziua de astăzi sunt foarte isteţi, foarte deştepţi. Am minţi dacă am spune că sunt slab pregătiţi. Şi atunci, eu, cel puţin, mă comport cu ei ca cum aş fi de aceeaşi vârstă. Nu vreau ca aceşti copii să vină la antrenamente pentru că le impun eu sau părinţii. Vreau să vină pentru că le face plăcere. Metoda mea a dat rezultate. La antrenamente îmi vin toţi cei 19 copii, dintre care 10 sunt din Vadu Paşii.

Rep.: Cum v-aţi caracteriza ca antrenor?
VGM: Un antrenor care îşi doreşte întotdeauna să câştige, care iubeşte extraordinar de mult copiii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat darul de a face exact ceea ce îmi place. Din 15 septembrie 1965, nu am făcut altceva decât fotbal.

Vasile Gabriel Marcu s-a născut pe 8 noiembrie 1955, la Ploieşti. A început să joace fotbal la 10 ani. „În 1965, pe 15 septembrie, s-a făcut selecţie la Petrolul Ploieşti. Doar patru au rămas din cei 100 de copii prezenţi”.

Primul antrenor i-a fost regretatul Adalber Marosi, după care au urmat Pahonţu, Fronea, Dridea, Stănescu, Dumitrescu, Catană, Lupescu, I. Ionescu, Costică Moldoveanu.

A debutat la tineret la vârsta de 16 ani, iar la 17 ani şi jumătate în Divizia A. În 1973, Petrolul a retrogradat şi a jucat un an la Teleajen, după care a revenit la Petrolul. După doi ani a plecat la Prahova Ploieşti.

A revenit la Petrolul, cu care a promovat din nou în 1982. În 1984, s-a transferat la Olimpia Râmnicu Sărat la care a stat 2 ani, după care s-a transferat la Gloria Buzău, în Divizia A. La Gloria i-a avut colegi, printre alţii, pe Dudu Georgescu, Mircea Sandu şi Mihai Stoichiţă, Vasile Lazăr, Alexandru Cristian.

A plecat în 1989, când a predat ştafeta mai tinerilor Ilie Stan şi Viorel Ion. Tot în 1989, a absolvit Şcoala Federală de antrenori din cadrul IEFS şi a devenit antrenor cu acte în regulă. Şi-a făcut debutul la echipa Gerom Buzău, cu care a câştigat Campionatul Judeţean, trei campionate la rând.

Din 1993 a antrenat numai copii, în prezent ocupându-se de Grupa U14, de la SCM Gloria Buzău.

Sursă: scm-gloriabuzau.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *