Cu siguranță ați mai auzit că în mare parte a ei, populația, din acest cartier lucra la Gară, la Depoul CFR, de aici și pseudonimul de cartierul ceferiștilor, însă „Mihai Viteazu” avea și alte locuri de muncă.
1. Rafinăria „Saturn”
Aceasta a fost înscrisă la tribunal, la data de la 9 iulie 1913. Rafinăria a funcționat pe un teren arendat, totuși ea își va începe activitatea 5 ani mai târziu, iar în anul 1924 se va înființa un atelier mecanic cu 75 de muncitori și va lucra cu unele întreruperi până în anul 1930. Trei ani mai târziu, în 1933, rafinăria va funcționa din nou, doar pentru încă puține luni.
În 1937, Divizia a V-a Teritorială a amenajat un atelier de reparații pentru tehnică militară și un depozit de muniții. Înființarea depozitului de armament a atras atenția presei locale, care semnala într-un articol titrat:
„Un pericol permanent pentru oraș: Depozitul de muniție „Saturn” de la marginea orașului păstrează muniții rămase de la armata germană din primul război mondial și care nu puteau fi folosite la armamentul din dotarea armatei române.
Paza era ineficientă și pe deasupra zburau avioanele Școlii de perfecționare a aviației. Există pericolul de a sări în aer, ceea ce ar afecta orașul. ”
Scria presa locală la acea vreme
Premoniția autorului articolului, din păcate, s-a adeverit după câțiva ani, când depozitul de muniței a fost aruncat în aer la 11 iulie 1942, ora 15:30, după unele relatări de către spionii sovietici îmbrăcați în uniforme de generali români, după altele de către un grup de partizani comuniști. Aruncarea în aer a lui „Saturn”, urmată de incendierea depozitelor de benzină și ulei ale armatei germane, a produs un lanț de expozii, care au cauzat însemnate pagube pentru locuitorii cartierului, prin spargerea a numeroaselor geamuri și fisurarea pereților caselor și al altor construcții.
2. „ Moara Zangopol”, pe care doar o voi reaminti aici, pentru că am scris despre ea mai demult. Vă atașez mai jos link-ul: https://stiridinsursebuzau.ro/moara-lui-zangopol-a-doua-forta-economica-a-vechiului-buzau/
3. Silozul a fost construit între anii 1939-1941, cu o capacitate de înmagazinare a circa 1000 de vagoane, este un alt loc de muncă, în care cei din cartier lucrau, fiind și o importantă sursă de „aprovizionare” pentru cei mai săraci dintre oamenii urbei.
Și dacă am vorbit despre Siloz….https://stiridinsursebuzau.ro/tudorica-persa-casanova-de-buzau/
4. Nu putem uita de Gară și nici Depoul CFR nu trebuie lăsat în urmă.
Depoul CFR și Gara au cunoscut o dezvoltare și o extindere în anul 1922, aceste lucruri datorându-se muncitorilor și salariaților ce locuiau în noul cartier. Fiind un important nod de Cale Ferată, în partea de nord-vest a cartierului, la 17 iunie 1925, ia ființă Atelierul de reparat aparate cale, care în 1942 își schimbă numele în Atelierul Mecanic, subordonat Serviciului Lucrării Speciale din cadrul Direcției Generale a CFR.
Atelierul a suferit nenumărate schimbări de nume: în 1945 se va numi Atelierele Centrale L.S. Buzău, în 1951 la data de 1 ianuarie sunt redenumite Atelierele I.A. Buzău, anul 1953 le aduce o altă denumire Întreprinderea de Materiale Cale CFR, 1.01.1961 în conformitate cu H.C.M. nr. 1571/15 octombrie 1960, se înființează Uzina Mecanică, având ca obiect de activitate confecționarea de piese pentru Calea Ferată, în 1968 devine I.M.U.T. Buzău.
În luna octombrie a anului 1970 își schimbă obiectul de activitate și titulatura în: Întreprinderea de Utilaj Tehnologic, cunoscută și sub denumirea de Uzina Mecanică ( azi BETA S.A.), având în componență și o fabrică de utilaj metalurgic.
Și dacă v-am spus locuri de muncă, ce erau „văzute” bine, haideți să vă povestesc puțin și de „petele de culoare.”
La acea vreme, în „Mihai Viteazu” existau câteva cârciumi: „La Petrăchiță”, „ La Fănică al Țanii” , Băcănia lui Chioru, o cizmărie și un centru de desfacere a pâinii.
