Crăciunul este celebrarea zilei de naștere a Domnului Iisus Hristos. Un colind spune: „Că-i născut un Domn prea bun/ Cu numele Lui, Crăciun/ Că-i născut un Om frumos/ Cu numele Lui, Hristos!”
Imaginea actuală a lui Moș Crăciun
Reprezentarea actuală a lui Moș Crăciun „cu plete dalbe”, îmbrăcat în costum roșu, cu sacul doldora de jucării sau alte atenții, deplasându-se în sania trasă de reni sau de cerbi, nu ține deloc de vechile tradiții românești, ci reprezintă un împrumut târziu din lumea apuseană. Când vine vorba despre Moș Crăciun toată lumea știe câte ceva.
Bunăoară, toată lumea, mai ales copiii, îl asociază pe Moș Crăciun cu acel personaj ghinduș, ce apare în toate galantarele supermarketurilor, îmbrăcat într-un costum roșu, cu un sac plin cu cadouri în spate, având barba și părul albe.
Alții știu că Moșul ce aduce daruri în noaptea de 24 spre 25 decembrie, trăiește undeva în Laponia, de unde pleacă, într-o sanie trasă de reni. Coducătorul acestora este renul cu nasul roșu, Rudolf. Simpaticul bătrânel face ocolul pământului pentru a aduce copiilor cuminți darurile pe care i le-au cerut.
Renii lui Moș Crăciun
Clarke Moore aduce pentru prima oară în atenția publicului renii moșului, prin poemul „Noaptea de dinaintea Crăciunului”, scris în 1822. Acesta a fost un dar de Crăciun pentru copiii scriitorului. El este cel care a creat imaginea familiară a lui Moş Crăciun care zboară în sania trasă de cei opt reni.
Al nouălea ren al lui Moş Crăciun, Rudolf, a apărut mult mai târziu, într-o carte scrisă de Robert May. Se spune că Moş Crăciun şi spiriduşii săi au descoperit formula secretă a prafului magic pentru reni, care îi face să zboare. Acest praf magic este împrăştiat peste fiecare ren cu puţin timp înainte de a pleca în Ajun, din Laponia, în jurul Pământului.
Spiridușii Moșului…
Am vorbit de Moș Crăciun, de renii săi, dar ceva îmi spune că am uitat pe cineva…Hmmm! A, da, pe cei 11 spiriduși ai Moșului, ajutoarele și asistenții săi poznași. Aceștia îl ajută pe Moșul în fabrica secretă de jucării, pentru a se asigura că toate dorințele copiilor sunt îndeplinie până în noaptea magică de Crăciun.
La un moment dat se credea că spiridușii trăiesc în satul lui Moș Crăciun. Acest sat se spune că ar fi fost situat la Polul Nord, dar după câteva căutări mai amănunțite, în 1925 s-a descoperit că nu există reni la Polul Nord, deci nici satul Moșului nu putea să fie acolo. Totuși, „căutătorii” Moșului nu și-au pierdut nădejdea și au reușit să afle că există o mulțime de reni în Laponia.
Nimeni nu a văzut satul lor, deoarece drumul spre acest loc este un secret cunoscut doar de Moș Crăciun și spiriduși. Știm doar că este undeva pe muntele Korvatunturi din regiunea Savukoski din Laponia, Finlanda, care este la granița fino-rusă, s-ar afla acest loc, acesta fiind locul de naștere al elfilor.
Elfii (spiridușii) sunt niște ființe mici, rapide și sunt rareori toți în același loc și în același timp așa că nu se poate ști cu exactitate numărul lor. Nu vă faceți griji, nu va exista niciodată o lipsa de elfi, vor fi întotdeauna suficienți pentru a face toate treburile care le cere Moș Crăciun. Conform tradiției, elfii sunt copiii lui Gryla şi Leppaludi. Unii oameni spun că sunt 13 spiriduși, unii spun că 9 ori 11, unii 6.
Știați că atunci când ultimele raze de soare se întâlnesc cu luminile din nord și vântul bate din Nord și stelele sunt strălucitoare, este un semn că se nasc elfii?
Semnificația culorilor de Crăciun
De la culoarea hainelor Moșului până la bradul împodobit și luminițele de Crăciun, toate au o semnificație aparte. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
- Roșul – sângele, ne amintește de sacrificiul Mântuitorului;
- Verde – simbol al eternității;
- Auriul – culoarea luminițelor de Crăciun și a decorațiunilor din brad, amintește de steaua ce le-a fost călăuză celor trei magi, în drumul lor spre Iisus;
- Argintiul – ne duce către lumea de basm a sărbătorilor de iarnă, veșmântul strălucitor de gheață pe care îl poartă pământul de Crăciun;
- Albul – simbolul purității și ne îndeamnă către simplitate, bunătate și împăcare cu sine și cu cei din jur.
Legenda lui Moș Crăciun
Întrebând tradiția românească aflăm lucruri deosebit de interesante și surprinzătoare despre Moș Crăciun. El este Bătrânul Crăciun, un nume semnificativ, și vom vedea imediat de ce, și Regele Păstorilor.
Tradiția creștină amintește de acest om: Moș Crăciun era de fapt proprietarul staulului unde Maica Domnului L-a născut pe Hristos.
Crăciun nu a fost bun dintotdeauna. El a fost un om bogat și rău ce i-a refuzat pe Maria și Iosif. Crăciuneasa, soția lui Crăciun, intervine și-i ajută pe cei doi călători. Aflând de această întâmplare și furios din cale afară, i-a tăiat mâinile de la coate soției sale. Pentru că Oaspetele din staul nu era oricine, mâinile Crăciunesei au fost puse la loc în mod miraculos în apa în care Pruncul fusese scăldat. Pentru inima ei bună, soția lui Crăciun, este trecută drept patroana spirituală a moașelor. În fața unei asemenea minuni, Crăciun însuși se spășește și se creștinează, devenind primul dintre Sfinți.
O altă legendă creștină spune că văzând minunea „punerii mâinilor la loc”, făcute de Maica Domnului, Crăciun hotărăște ca până la sfârșitul vieții sale să facă cadouri și să le împartă celor mici în amintirea acelei minunate nopți.
S-a spus și că personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeități păgâne a locului. În vechime, creștinii sărbătoreau tot acum și Anul Nou, ceea ce explică faptul că Anul Nou actual ( 1 ianuarie) mai este numit pe alocuri și Crăciunul cel mic.