Elena Panait a reunit România, Japonia, Coreea de Sud, Italia și America din nou, sub penița sa, la Fukui, pentru o ultimă reprezentație.
Proiectul a luat sfârșit acum o lună, dar curiozitatea i-a împins pe „ajutoarele” detectivului să afle cât mai multe detalii despre carte, acțiune, personaje, locurile pe care, autoarea, Elena Panait, le-a ales pentru a-l plimba pe fostul lider yakuza de-a lungul și de-a latul prefecturii.
Scriitoarea nu a putut da foarte multe amănunte referitoare la noua carte, însă le-a mărturisit colegilor săi de proiect că a fascinat-o rododendronul, (Elena spunând că are o amintire aparte legată de această floare), Yoshino (cireșul alb japonez) și Podul Iubirii. Cumva, voit, autoarea a dezvăluit câteva dintre curiozitățile aflate atât în timpul studiului colectiv, cât și individual.
Aceasta a mai afirmat faptul că întregul colectiv ce a contribuit la realizarea cărții va fi prezent în operă. Nu știm dacă le-a dat un rol primordial sau este doar unul de figurație, dar colegii și coordonatorii au fost încântați să audă acest lucru.
Timpul a fost unul limitat. Fiecare parte fiind ocupată cu noi proiecte, însă mai sunt două lucruri de menționat:
- Gi Yoon, colegul din Coreea de Sud, ce dorește să devină scriitor ni s-a prezentat în limba română. A fost un adevărat deliciu să-l auzim. A avut o română clară și corectă, chiar dacă pe fața acoperită de mască i se citeau emoțiile.
2. Una dintre colegele noastre japoneze, originară, din Fukui, și-ar fi dorit ca rezultatul final, cartea, să fie tradus și în engleză, însă acest lucru nu poate fi realizat de noi sau de Elena.
Acestea fiind spuse, ne bucurăm că am făcut parte din acest proiect cu totul inedit și că ne-am făcut „vinovați” pentru „scurgerea” de informații.