TEZAUR UMAN VIU UNESCO, pe scena Consiliului Județean Buzău

Pe scena Consiliului Județean Buzău a urcat cobzarul Ion Crețeanu. În vârstă de 61 de ani, el este unul dintre ultimii culegători activi de folclor românesc. În cadrul conferinței „Uniți prin credință”, organizată sâmbătă, 21 noiembrie, de către asociația ASCIOR, acesta ne-a încântat cu muzica, dar și cu poveștile spuse de el.

Muzica este una dintre moștenirile de familie. După cum reiese din una dintre povești:

Mă simt obligat să vă spun două vorbe legate de această bijuterie a cântării. Bunicul meu, patern era negustor de animale, geambaș, cum se zicea între războaie. La sfârșit când lua aldămaș, aude această minune . Mi-a cântat-o când el avea 90 de ani, iar eu 10. Mi-a rămas această obsesie vreo 30 ani, până la 40, când nu mai puteam. Doamne, trebuie să găsesc urmele acestui cântec! Știam doar o strofă.

Ei bine, cu sprijinul scriitorului Miron Manga, dar și cu ajutorul uriaș al unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, am găsit textul integral pe satina Sfântului Paisie de la Neamț , datată de la, ține-ți-vă bine, 1641.

La sfârșitul reprezentației, președintele asociației i-a înmânat Trofeul Folcloric ASCIOR 2020.

Numele lui este cunoscut atât în țară cât și peste hotare. În vara anului 2015, la data de 30 august el a primit titlul de „TEZAUR UMAN VIU UNESCO”. La rugămintea lui Mușat Nicolae, Ion Crețeanu ne-a spus câteva vorbe despre această reușită.

În februarie 2005 la Teheran, în fața unei săli uriașe, am câștigat a 20-a ediție a unui festival . Cineva de la Ministerul Culturii a spus în engleză: Iată un tezaur viu! A fost primul om care a atras atenția că avem de-a face cu un tezaur viu. Nu prea știam atunci mare lucru, dar mi-am văzut de drumul meu. A fost un semnal. După care, eu am concertat în toată Europa, de la Londra până la Beijing.

În 2016, am avut două turnee mari în China. Fiecare a început cu un concert la Teatrul Mare din Beijing. În al doilea turneu am cântat 2 concerte într-o zi pe scena celui mai mare teatru din lume și celei mai mari țări din lume.

Înainte de a părăsi scena, cei doi au pus un „rămășag”, cum ar zice oltenii:

Când mă veți duce, oriunde să aveți un nucleu ASCIOR!

Se auzeau ropote de aplauze în urma lui. Pe fața oamenilor din sală se putea citi emoția și bucuria, că au avut ocazia să întâlnească acest Tezaur Uman Viu.

Olteanu Mariana

Între identitate şi schimbare, prefer schimbarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *