Discuția despre depresie este una amplă și, adesea, dificil de simplificat. Această afecțiune influențează viețile a milioane de oameni la nivel global. Este vorba de o problemă de sănătate mintală cu o complexitate profundă și numeroase ramificații și conexiuni strânse cu alte tulburări și afecțiuni. Având în vedere că depresia se intersectează frecvent cu alte tulburări și afecțiuni, este important să identificăm particularitățile care ajută în diferențiere.
În ziua de azi internetul permite accesarea rapidă a rețelelor de socializare care facilitează distribuirea informațiilor utile, însă uneori înșelătoare, despre diferite diagnostice. Cauzele și simptomele depresiei fac ca înțelegerea și tratarea acesteia să devină o adevărată provocare. Având în vedere că depresia nu este o afecțiune izolată, interconectivitatea sa necesită o perspectivă holistică în diagnosticare și tratament, subliniind nevoia unei colaborări strânse între psihologi, psihiatri, medici și alți specialiști în domeniul sănătății.
Care este diferența dintre depresie și tristețe?
Principala emoție care induce oamenii în eroare este tristețea. Deși pot părea similare la prima vedere, tristețea este o emoție naturală și funcțională. Cu atât mai mult, aceasta este temporară și o experimentăm ca răspuns la situații neplăcute, pierderi sau evenimente stresante. Rolul acestei emoții este de a ne semnala o pierdere. În parametrii normali ea este de scurtă durată, de la câteva ore la câteva zile. Cauzele tristeții sunt evenimente specifice de pierdere sau schimbări semnificative. O persoană tristă poate avea momente de scădere a energiei sau interesului, însă rămâne capabilă să funcționeze și să își continue activitățile zilnice. Tristețea poate fi distrasă prin alte activități și momente de bucurie.
În schimb, depresia este o tulburare mintală, caracterizată de persistență și afectarea funcționalității. Depresia afectează modul în care o persoană simte, gândește și acționează, este mult mai severă decât tristețea și necesită tratament specializat. Un specialist în sănătate mintală se va duce cu gândul la un diagnostic de depresie doar atunci când simptomele persistă pe o perioadă de cel puțin două săptămâni. În plus, această tulburare nu necesită un eveniment specific pentru a apărea.
Impactul depresiei în tulburarea de personalitate borderline
Depresia coexistă adeseori împreună cu tulburările de personalitate. Este întâlnită des în cazul tulburării de personalitate borderline, prezentând o rată ridicată de comorbiditate cu depresia. Studiile arată că între 50% și 70% dintre persoanele cu TPB experimentează episoade depresive majore în timpul vieții lor. În esență, tulburarea borderline se caracterizează prin instabilitate intensă în relațiile interpersonale și imaginea de sine, senzația de ”gol” interior, frică intensă și persistentă de abandon și comportamente impulsive, printre altele.
Depresia poate agrava instabilitatea emoțională și sensibilitatea la respingere, în timp ce simptomele de depresie pot crește riscul de autovătămare și tentative de suicid, având în vedere că oricum TPB generează dificultăți în înțelegerea propriei identități. Depresia poate diminua capacitatea de a gestiona stresul și de a menține relații sănătoase, accentuând astfel instabilitatea caracteristică a relațiilor și interferând cu participarea și răspunsul la terapie. Cu toate acestea, este bine de știut că o serie de simptome sunt comune, precum sentimentele intense de tristețe sau goliciune, insomnia sau somnul excesiv, oboseala și gândurile negre.
În tratamentul tulburării de personalitate borderline, cea mai eficientă metodă de tratament este considerată a fi Terapia Dialectic-Comportamentală. Funcționează pe baza integrării conceptelor de acceptare și schimbare, pacientul fiind încurajat să accepte situațiile și emoțiile așa cum sunt, dar și să lucreze activ pentru a le schimba. Se pune mult accent pe schimbarea comportamentelor distructive și învățarea unor comportamente mai sănătoase. Structura acestei terapii integrează sesiunile individuale cu terapia de grup, exercițiile de mindfulness și dezvoltarea toleranței la suferință.
Depresia și ADHD
O altă tulburare care a început să fie atent studiată și mediatizată recent este Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate. Între aceasta și depresie există o legătură complexă. Cele două tulburări pot coexista, influențându-se reciproc și complicând diagnosticul și tratamentul. ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin probleme persistente de atenție, hiperactivitate și impulsivitate care afectează funcționarea și dezvoltarea. S-a observat că persoanele cu ADHD au un risc mai mare de a dezvolta depresie. Studiile arată că între 30% și 50% dintre adulții cu ADHD prezintă simptome de depresie majoră la un moment dat în viața lor.
Având în vedere că ADHD generează probleme de concentrare, neliniște și comportamente impulsive, dificultatea în gestionarea simptomelor poate duce la sentimente de frustrare și inutilitate, contribuind la dezvoltarea depresiei. La urma urmei, simptomele afectează funcționarea în diverse arii ale vieții, iar stresul cronic din cauza dificultăților de organizare și de realizare a sarcinilor poate declanșa sau agrava depresia. Unele studii indică prezența mecanismelor neurobiologice comune între ADHD și depresie. Există și dovezi care susțin baza genetică comună, ceea ce explică de ce aceste tulburări apar frecvent împreună.
Un specialist în domeniu poate orienta persoanele care suferă de depresie și ADHD către tratamentul medicamentos potrivit, care în combinație cu terapia comportamentală sau alte forme de terapie contribuie în ameliorarea și gestionarea simptomelor. Un plan de tratament integrat abordează ambele tulburări simultan.
Depresia și Dependențele
Depresia este foarte des întâlnită în cazul dependențelor.Dependențele sunt condiții caracterizate de utilizarea compulsivă a unei substanțe sau angajarea în comportamente în ciuda consecințelor negative. Asocierea dintre dependență și depresie merge în ambele sensuri, persoanele cu depresie fiind mai susceptibile la dezvoltarea dependențelor și viceversa. Se întâmplă des ca persoanele cu depresie să se folosească de substanțe sau comportamente adictive pentru a-și ameliora temporar simptomele depresive, în absența educației necesare și a alternativelor. Atât depresia cât și dependențele implică disfuncții ale circuitelor cerebrale de recompensă, iar în plus pot exista predispoziții genetice comune și influențe de mediu care contribuie la dezvoltarea ambelor condiții. Atunci când există împreună, dependențele agravează simptomele depresive, iar depresia poate face mai dificilă renunțarea la comportamentele adictive.
Este important să înțelegem că atunci când simptomele sunt suprapuse este foarte dificil pentru organism să facă față. Atât depresia cât și dependențele pot cauza insomnie sau hipersomnie, pot duce la experimentarea creșterilor sau scăderilor semnificative ale apetitului și la retragerea din relațiile sociale și activitățile obișnuite. Combinând efectele negative se ajunge la probleme mai grave de sănătate mintală și fizică, dificultăți financiare, uneori probleme legale și deteriorarea relațiilor personale. Pe măsură ce dependența se agravează, simptomele depresive pot deveni mai severe, creând un ciclu vicios dificil de rupt.
Există mai multe resurse disponibile pentru persoanele cu dependențe. De la medicație pentru dependență și diverse forme de terapie, la programe rezidențiale sau ambulatorii care oferă suport medical și psihologic și grupuri de suport, numeroase opțiuni pot fi integrate în dezvoltarea unui plan de prevenire a recăderilor, identificarea factorilor declanșatori, dezvoltarea de strategii de gestionare și menținerea suportului continuu.
Ciclul Vicios: Depresia și Tulburările de Somn
Insomnia este una dintre cele mai comune tulburări de somn asociate cu depresia. Deși mulți oameni experimentează câteva nopți cu dificultăți de adormire sau de menținere a somnului, tulburarea se manifestă prin dificultăți în adormire, treziri frecvente pe parcursul nopții și o calitate scăzută a somnului. Lipsa unui somn odihnitor duce la oboseală cronică, dificultăți de concentrare și iritabilitate. La rândul lor, acestea contribuie la intensificarea simptomelor depresive. Pe de altă parte, și hipersomnia este o tulburare. Se caracterizează printr-o somnolență excesivă în timpul zilei și perioade prelungite de somn. Poate fi atât un simptom al depresiei, cât și un factor agravant.
Tulburările de somn nu doar că agravează starea depresivă, dar pot, de asemenea, predispune individul la apariția depresiei. Somnul este esențial pentru menținerea stării de sănătate. Atunci când acesta este des perturbat, funcționarea normală a creierului este afectată. Ne referim aici inclusiv la procesele de reglare a emoțiilor și capacitatea de a face față stresului. Când are loc un dezechilibru biologic și psihologic de asemenea proporții, apare susceptibilitatea la dezvoltarea depresiei. O strategie de tratament integrată va include diverse căi de abordare, atât pentru ameliorarea depresiei, cât și pentru îmbunătățirea calității somnului. De asemenea, intervențiile farmacologice pot fi necesare pentru a reglementa atât somnul, cât și starea de spirit.