E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal, Ambasadorul Pakistanului în România și Republica Moldova, și-a îndreptat atenția la fiecare sărbătoare românească spre noi și a ținut să ne facă câte o urare în funcție de evenimentul pe care-l celebram. Astăzi, dorim să-i întoarcem favoarea și să fim primii care spun Pakistanului: Pakistan, Paindabad! Ceea ce s-ar traduce prin „Trăiască Pakistanul pentru totdeauna!”.
Un proverb românesc spune că: „Omul cât trăiește învață!”. Așa că vă invităm alături de noi să descoperiți Pakistanul. În drumul nostru cultural vom fi susținuți și ajutați de E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal, însă mai înainte de a ne începe călătoria, trebuie să aflați câte ceva despre acest stat: „Pakistan” se traduce prin „țara celor puri”, aici nu se mănâncă preparate din carne de porc și nici carne de porc, pentru că sunt musulmani, nu veți găsi băuturi alcoolice, dar veți avea parte de ceai din belșug, limba oficială este urdu, dar vă veți descurca și dacă știți puțină engleză, iar sportul național este…hockey-ul, însă și cricket-ul este la mare căutare. În România portul tradițional este ia, în timp ce în Pakistan vom găsi Shalwar-Kameez. Aceasta este purtată atât de femei cât și de bărbați și la fel ca la noi, diferă de la regiune la regiune.
Noi, cei din Buzău, ne putem bucurăm de Vulcanii Noroioși, având Pâclele Mari și Pâclele Mici, totuși Pakistanul are peste 80 de vulcani noroioși activi în provincia Balochistan.
Restul asemănărilor sau deosebirilor, vă propun să le aflăm împreună. Nu uitați că oaspetele nostru de seamă ne va ajuta să înțelegem mai bine cultura și tradițiile țării pe care o reprezintă în România și Republica Moldova. Iar acestea find spuse, fără alte discursuri introductive, propun să ne începem călătoria prin „țara celor puri”.
R: Știm că mâine este Ziua Pakistanului. La mulți ani! Cum o sărbătoriți?
E.S.: Pakistanul, ca și voi de altfel, își serbează ziua printr-o paradă națională. În școli elevii cântă imnul național, își prezintă desenele cu temă patriotică, dar, de asemenea au loc și piesele de teatru, ce relatează istoria Pakistanului.
Tot în această zi citim și mesajele primite de la Președinte, Primul Ministru și de la Ministrul Energiei, și ne reamintim de promisiunea de implicare a noastră, ca cetățeni și nu numai în dezvoltarea și bunăstarea țării.
Astăzi este o zi de sărbătoare oamenii ies pe strada și sărbătoresc.
Și dacă tot vorbim de Ziua Națională nu-i putem uita pe musulmanii care au făcut posibilă independența acestei țări. Acest lucru a avut loc la data de 23 martie 1940, în timp ce armatele britanice se retrăgeau din India, ce până atunci fusese sub dominația englezilor, ca și noi de altfel. Strămoșii noștri încercau să-și câștige independența, pentru că nu puteau trăi după cultura, obiceiurile și religia indienilor…În India majoritatea populației este hindusă.
Aș mai vrea să adaug că în acest an, pe data de 5 octombrie, împlinim 60 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice bilaterale.
Ca o paranteză, la cele spuse de E.S., Pakistanul de astăzi s-a format datorită lui Mahomedali Jinnahbhai. Acesta a servit ca lider al Ligii Musulmane din India din 1913 până la înființarea Pakistanului, la 14 august 1947, și apoi ca prim guvernator general al Pakistanului până la moartea sa. Jinnahbhai a rămas și va rămâne o figură emblematică pentru „țara celor puri”, tablourile dânsului stând la loc de cinste, în orice instituție a statului și veghind asupra urmașilor.
R: Aveți vreun mesaj pentru pakistanezi cu ocazia acestei zile?
E.S.: 23 martie este o zi de comemorare! Trebuie să prețuim nenumăratele sacrificii făcute de strămoșii noștri, astfel încât să putem trăi liber, cu demnitate și onoare. Împreună, uniți, cu credință în inimile noastre și disciplină, putem învinge toate obstacolele și putem face față oricărei provocări pentru a construi un viitor mai bun și mai luminos.
Felicit diaspora pakistaneză din România. Aceștia aduc o contribuție valoroasă societății românești și joacă un rol important în consolidarea relațiilor dintre Pakistan și România. Îi încurajez să muncească din greu și să facă ambele țări mândre de ei. Ziua Pakistanului Mubarak! Trăiască Pakistanul!
R: Ce obiective turistice are Pakistanul?
E.S.: Pakistanul are o varietate geografică la fel ca România. Singurul lucru care vă lipsește este deșertul. Țara mea are peisaje frumoase și munți ,dar România are văi, munți, dealuri, podișuri, râuri și câmpii…are de toate.
Și dacă trebuie să ne oprim pe undeva prin „țara celor puri”….Fortul Lahore și, în special orașul Lahore pare locul ideal de poposit.
La fel de bine ne-am putea „pierde” și uita cu totul de griji prin Grădinile Shalimar, care sunt unele dintre cele mai frumoase grădini în stil persan din lume.
Tot în Lahone întâlnim și Moscheea Badshahi. Se spune că este unul dintre cele mai faimoase repere din Pakistan și una dintre cele mai izbitoare clădiri religioase de pe planetă.
Dar drumul nostru nu se va opri aici. Pakistanul mai are și alte „bijuterii”: Mulan sau Orașul Sfinților așa cum mai este el cunoscut, nu trebuie ratat. Pe lângă importanța religioasă pe care o are, Mulan este cel mai vechi oraș din țară. Cele mai frumoase locuri de vizitat sunt sanctuarele sufi ale orașului, în special Mormântul lui Shah Rukn-e-Alam și Mausoleul lui Shamsuddin Sabzwari.
Autostrada Karakoram, da ați citit bine, autostrada este una dintre cele mai mari aventuri rutiere din lume. De aici se pot vedea cele mai înalte vârfuri montane: Nanga Parbat (8126 m), Rakaposhi (7788 m). Drumul trece prin Gilgit și Hunza în timp ce șerpuiește spre nord, la granița cu China.
Fortul Rohtas de lângă Dina, ce se află în Patrimoniul Mondial UNESCO, parcă ne aduce aminte și de Buzăul nostru nu?! Doar suntem Geoparc…Totuși să ne întoarce la fort și să vedem de ce e așa important de vizitat. Situl este considerat a fi cel mai bun exemplu, ce a supraviețuit, dat fiind faptul că în Pakistan au avut mereu loc lupte pentru supremație, păstrând arhitectura militară Mughal din Asia, cu 4 km de ziduri de gresie și 14 porți aparent impenetrabile, care protejează un complex vast și bine conservat de moschei, fântâni, trepte, palate și case.
Parcul Național Fairy Meadows este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat din Pakistan. Nanga Parbat (8126 m), al nouălea cel mai înalt munte din lume, se înalță deasupra pajiștilor fertile și a pădurii alpine, unde trăiesc urși bruni și căprioare. Florile sălbatice pictează pajiștile primăvara şi vara, iar peisajele senine se reflectă în apa lacurilor mici.
Moenjodaro, care înseamnă „Movila morților”, a fost construită în Sindh acum mai bine de 4500 de ani, făcându-l unul dintre cele mai vechi orașe din lume. Acesta a fost centrul civilizației din Valea Indusului, care se întindea nu numai în Pakistan, ci și în Afganistan și India și primul sit din Asia de Sud care a fost desemnat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Ruinele sunt uriașe – arheologii au excavat străzi, hambare și turnuri de pază și a fost găsită chiar și o baie publică mare.
Pasul Shandur se află la 3720 m deasupra nivelului mării în Gilgit-Baltistan, una dintre cele mai frumoase regiuni montane din Pakistan. Aproape de idilicul lac Shandur, acest pas înalt este locația celui mai faimos teren de polo din Pakistan, care găzduiește un turneu anual între echipele Gilgit și Chitral. Meciurile se joacă călare cu reguli de stil liber, iar Festivalul Polo atrage mii de spectatori.
Iar locuri de vizitat mai sunt o grămadă…nu uitați să puneți pe listă și orașul Karachi.
R: Dacă ar trebui să-mi aleg un suvenir din Pakistan, ce m-ați sfătui să-mi iau și bineînțeles să le aduc și prietenilor?
E.S.: Ceramica de aici ar fi un suvenir grozav, pentru că este un meșteșug tradițional ce a fost ridicat la rangul de artă, iar originile sale sunt cu 3.000 de ani înainte de Hristos. Astăzi, fiecare regiune a Pakistanului are propriile modele pentru borcane și ulcioare, ce au o varietate de culori și modele.
Peshawar și Khyber Pakhtunkhwa se laudă cu decorațiuni din cupru și alamă gravate manual, articole de uz casnic cu modele florale și arăbești elaborate. Sunt bine-cunoscute șemineele, mesele, decorațiunile și modelele din marmură sculptată. Kashmirul are țesături rafinate brodate cu cusături în lanț și șaluri de lână țesute manual. Lahore are argint veritabil lucrat manual. Orașul Chiniot și Gujrat din Punjab sunt faimoase pentru lucrările lor în lemn cu incrustații de cupru și fier. Multan, în sudul Punjabului, s-a specializat în plăci de teracotă smălțuite realizate manual. Multan a fost renumit pentru plăcile sale de secole. Lămpile de masă din piele de cămilă sunt și ele o specialitate. Bahawalpur este renumit pentru pantofii brodați elaborat, cunoscuți local sub numele de Khussas. Provincia Balochistan produce covoare tribale fine țesute manual (Kilims). Artizanii din deșertul Thar și din zona rurală din Sindh produc Chunarri (un fel de țesătură de cravată și vopsea), Ajraks (țesătură imprimată în mod deosebit) și brățări de sticlă.
R: Am văzut un filmuleț acum câteva luni pe Facebook, în care se prezenta un schimb al gărzii, la granița dintre Pakistan și India. Este o tradiție? Ce ne puteți spune despre acest lucru?
E.S.: Pentru noi este ceva normal, dar pentru turiști a devenit o atracție de care ne bucurăm atât noi cât și indienii. Această ceremonie este ținută în fiecare seară, pe terenul de graniță dintre Pakistan și India.
În fiecare dimineață se deschide poarta, oamenii trec în Pakistan. Pe toată durata zilei porțile rămân deschise. Seara, conform protocolul steagului, fiecare drapel se coboară, iar dimineața este din nou arborat.
Evenimentul este organizat într-o așa manieră, încât a ajuns un fel de spectacol pentru ambele țări, făcând deliciul turiștilor care vin în Pakistan sau în Nordul Indiei. Mulțimi de persoane vin de o parte și de alta ,făcând gălăgie și dansând. De exemplu, mâine, este Ziua Noastră Națională, iar dansul se va desfășura pe partea Indiei, unde se aduc dulciuri ca acestea.
Când este Ziua Independenței sau Ziua Republicii Indiene se desfășoară pe partea Pakistanului, unde se bea ceai și se mănâncă dulciuri. Ne facem datoria unii față de alții.
Iar curiozitățile noastre nu s-au oprit aici…
R: Neavând calculatoare și telefoane, presupunem că ați avut o copilărie frumoasă. Cum v-ați distrat când erați mic?
E.S.: Da, câteodată le povestesc copiii mei despre cât de grea era viața fără internet, televizor 24 din 7 și multitudine de informații de acum. Dacă ar fi să facem o retrospectivă a acelor timpuri, copilăria era mult mai interesantă, când ne întorceam acasă de la școală pe la ora 14, aveam prânzul, ne odihneam cel puțin o oră sau două, iar după-masa ieșeam afară și ne jucam cu copiii din vecinătate timp de 2-3 ore până se întuneca afară. Atunci, ne întoarcem la casele noastre și luam cina.
Televizorul, la aceea vreme, avea un program ce ținea de la ora 21:30 până la ora 22:00. Copiii se duceau la culcare, pentru că nu mai aveau ce să mai facă. Acum este diferit, sursele de informații sunt mai vaste decât atunci. Cei mici pot găsi răspunsurile la orice întrebare, în schimb, comunicarea dintre oameni aproape că nu mai există. Chiar și noi, adulții, dacă ne întâlnim 4-5 persoane rămânem cu ochii în telefoane.
De asemenea, pentru copii este important să comunice, să-și petreacă viața alături de oameni.
Se întâmpla, câteodată, ca alor mei copii să le ofer informații de care aveau nevoie. Acum, găsesc pe internet tot ce au nevoie sau le pot citi din cărți. Însă, acesta nu este cel mai bun mod de a cunoaște natura umană. Mintea noastră controlează acțiunile și emoțiile. Ele nu merg conform cărților sau informațiilor scrise pe website-uri. Sentimentele sunt un lucru complex. Doar interacționând cu oamenii poți să le înveți.
R: Știm că diplomați se schimbă la o anumită perioadă, cum v-ați simți știi că veți părăsi România?
E.S.: Sincer, încă nu m-am gândit. Când o să plec voi fi trist, pentru că am legat prietenii, inclusiv cu voi, am întâlnit oameni noi… Este un lucru firesc să te atașezi de români.
Timpul petrecut în altă țară e greu, însă când întâlnești oameni buni, care arată empatie și înțelegere…vei rămâne cu amintiri frumoase. Fiecare țară e specială în felul ei, doar că România are ceva aparte! Românii și pakistanezii sunt foarte asemănători. Atât voi cât și noi legăm imediat prietenii.
R: Dar aveți o mulțime de poze…îl aveți pe Green….
E.S.: Sunt sigur că voi fi repartizat într-o altă țară, dar va fi imposibil să nu îmi fie dor de România!
R: O ultimă întrebare: Este România pentru dumneavoastră a doua casă?
E.S.: Da. Aici mă simt ca acasă. Oamenii sunt foarte ospitalieri.
Mulțumim din suflet E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal, Ambasadorul Pakistanului în România și Republica Moldova pentru găzduire, amabilitate și căldura cu care ne primește de fiecare dată atunci când îi călcăm pragul Ambasadei! Pentru noi va rămâne unul dintre cei mai autentici români!
Dorim să adresăm și noi un sincer „La mulți ani!” tuturor pakistanezilor aflați pe teritoriul țării noastre și nu numai. Să vă bucurați din plin de această zi!
Iar pe voi, vă las cu melodia patriotică din acest an a Pakistanului, așa veți putea vedea o parte din cele relatate din acest articol.
