Nu știm dacă Elena Panait s-a întors la prima sa „dragoste”, Japonia, dar un lucru e cert: în această seară scriitoarea buzoiancă a fost la București ca să se întâlnească cu scriitorul japonez Toshikazu Kawaguchi.
Toshikazu Kawaguchi este autorul romanelor în serie „Până nu se răcește cafeaua”. În această seară, la București, scriitorul japonez și-a lansat cea de patra și ultima carte din seria ce l-a făcut consacrat. Ultimul volum poartă numele „Înainte să ne luăm rămas-bun”.
Buzoianca noastră, Elena Panait este cunoscută pentru faptul că este atrasă de tot ce înseamnă cultură asiatică. Green, simpaticul personaj al Elenei, s-a născut datorită acestei atracții puternice pe care a simțit-o pentru Japonia. Nu credem că este volum în care detectivul-mafiot să nu fi introdus și câteva elemente din cultura sa natală, chiar dacă pe sine se numește român.
Deși, a iubit Japonia, japonezii și cultura lor, Elenei nu i-au fost niciodată întoarse aceste sentimente. Ceea ce părea un vis frumos: „Mr. Green to Fukui project”, s-a transformat într-un coșmar pentru scriitoarea din Buzău. După acest proiect Elena a avut nevoie de timp pentru a-și vindeca rănile, pentru că nu e ușor să scrii o carte de 488 de pagini, iar după să nu primești nimic…Cine te apără de cei care-ți „fură” timpul, munca, dar și sentimentele pe care le-ai investit într-o carte? Din păcate, nimeni!

S-o vedem astăzi în București pentru lansarea de carte a lui Toshikazu Kawaguchi pentru noi a fost șocant! Oare a revenit Elena la prima ei, „dragoste”, Japonia? Dorind să aflăm adevărul am contactat-o pe scriitoare.
R: Astăzi ai fost la București pentru lansarea ultimului volum din seria „Până nu se răcește cafeaua”. Cum ți s-a părut?
E: Sincer. Nu am dorit să merg, dar în biblioteca mea tronau falnice primele 3 volume ale seriei. Cumva mi-ar fi părut rău s-o ratez pe ultima, cu toate că, mi-am promis că nu voi mai citi, asculta sau vizualiza ceva ce vine din partea Japonei.
R: Cu toate acestea…nu ai reușit să-ți respecți promisiunea. Să înțelegem că te-ai întors la prima dragoste?
E: Nu și nu! M-am dus la București pentru că mi-am dorit să văd cum se face o lansare de carte într-un oraș mare. Am dorit să văd ce diferă. Ce-i face pe oameni să-și rupă din timpul lor pentru a veni la un astfel de eveniment? Și cât de mult contează ca în spatele tău să fie o editură cu „nume mare”.
R: Ai fi putut alege oricare altă lansare de carte, însă…
E: Da, am ales să vin și să mă întâlnesc cu un scriitor japonez, dar acest lucru nu mă va face să mă întorc și să promovez Japonia în România sau să mai scriu despre acea țară. Chiar dacă nu m-aș fi dus astăzi, cândva tot aș fi cumpărat volum lansat azi, pentru că, așa cum ți-am spus și mai sus nu puteam rata ultimul volum.
R: Cum a fost întâlnirea cu scriitorul japonez?
E: Una foarte scurtă. Am schimbat câteva cuvinte, mi-a semnat cartea doar cu numele dânsului, pentru că n-a avut timp să-mi scrie și o dedicație, iar eu, în schimb, i-am dat ultimul volum al Dl. Green. Văzând gestul meu aproape că nu-i venea să creadă. M-a întrebat chiar și prin semne dacă „DL. Green și Motanul Ambasadorului” este pentru dumnealui. A trebuit să-i răspund de mai multe ori că da. Nu am cum să uit acele secunde de nedumerire și uimire în același timp ale scriitorului japonez.
R: În poză Toshikazu Kawaguchi ține și cartea ta. Cum te-ai simțit în acel moment?

E: Mi-a citit gândurile. Bine, inițial aș fi dorit să facem o poză cu ultimul volum din „Până nu se răcește cafeaua” și după cu Dl. Green, dar cred că varianta aleasă de autor a fost cea mai bună.
R: Deci, nu te vei întoarce să scrii despre Japonia?
E: Nu! O carte de 488 de pagini plus alte 5 cărți în care vorbesc despre cultura niponă cred că sunt mai mult decât suficiente.
Elena, mulțumim pentru timpul acordat! Îți dorim spor la citit!
