FILE DE ISTORIE A ȘCOLII DIN CARIERUL MIHAI VITEAZUL

Populația proaspătului cartier cu nume de domnitor a început să crească. Cei mici aveau nevoie de un loc unde să învețe. Până să ajungă la un număr considerabil, au mers la școlile din cartierul vecin, Poșta, sau chiar la Școala nr. 4, dincolo de calea ferată.

Hristache Constantinescu își închiriază locuința din strada General Traian Moșoiu între anii 1927-1928. Acest exemplu este urmat și de alții. Una dintre casele de pe strada Lt. Th. Iacob nr.1 are aceeași soartă, formându-se astfel, prima școală din cartier.

Încă de la 1 octombrie 1927 unitatea de învățământ primește denumirea de „ Școala primară mixtă nr.8”, mai apoi se va numi „ Școala primară mixtă nr.10, „Petre și Hrisula Zangopol””. Anul 1948 îi aduce o nouă schimbare de nume „ Școala generală nr. 10 ”.

Câțiva ani mai târziu, în 1955, școala se întoarce la vechea denumire „ Școala primară mixtă nr.8 ” ca în final să fie cunoscută ca nr. 10, cu sediul în str. Stupăriei nr. 1.

Creșterea numărului de elevi din ultimii ani, duce în 1932 la obligarea conducerii școlii să ceară primăriei înființarea unei alte instituții de învățământ în cartier. Școala devenea neîncăpătoare, iar condițiile nu erau tocmai primitoare.

În vara aceluiași an, primăria aprobă repartizarea terenul din Bulevardul I.G. Duca ( str. Stupăriei), pentru ridicarea unei noi clădiri ce va servi ca unitate de învățământ, ele începând la data de 1 iunie .

P.V. Zangopol donează 120.000 de lei având două obiective școala să poarte numele lui și al soției sale, iar primăria să pună aceeași sumă în joc.

Noua școală își deschide porțile la 5 octombrie 1935, ora 9:30, în prezența unor mari personalități printre care: dr. Constantinescu Angelescu ( Ministrul Instrucțiunii Publice și Cultelor), prefectul județului, primarul orașului, parlamentari, autorități locale cât și a unui public numeros.

Doresc ca generațiile ce pe rând vor trece prin băncile acestei școli să știe că donatorii de azi au făcut această operă de artă din dragoste sinceră pentru poporul românesc și de grija pentru viitorul ei. P. V. Zangopol

În anul 1940 conducerea școlii este preluată de V. Stoenescu sub conducerea căruia, unitatea de învățământ cunoaște câteva modificări: organizarea unei cooperative, înființarea unui atelier de lucru de mână și înființarea organizației „ Educația Extrașcolară ”.

Din 1940 până în 1942 școala suferă diverse avarii, cele mai grave fiind în 1942, când din ea nu mai rămân decât zidurile.

Este refăcută în 1943 și gata să-i reprimească pe cei 680 de elevi.

În 1944 erau date în folosință 6 clase: 3 ciclul I și 3 ciclul II. Acum, aici existau o cantină, o grădină de legume, un muzeu și un punct farmaceutic, pe lângă cooperativa școlară.

În urma unei statistici realizată în anul 1950, reieșea faptul că unitatea de învățământ avea de acum: 10 clase, 7 învățători, 2 profesori titulari , 3 suplinitori. În același documente aveam prezentate și următoarele date: din cei 308 elevi, 279 erau promovați. Alfabetizarea ciclului I: înscriși 61, promovați 33; ciclul II: înscriși 93: promovați 78.

Anul 1961 îi aduce școlii din cartier denumirea de „nr. 10”, nume pe care ulterior îl va schimba devenind „P.H.Zangopol ”.

Și pentru că un elev nu e nimic fără profesorul său, dar îl poate depăși, vă las pe final numele directorilor ce au condus câteodată cu „mână de fier” această instituție: Constantin Ivașcu (1927-1928), I.A. Nestor (1928-1929), Ion Dobrescu (1929 – 1930), Alexandru Enescu ( 1930-1931), N.S.Deliu (1931-1939), Dumitru Băloiu (1939-140), Dumitru Stoenescu (1940-1944), Marin Conțu (1944), Constantin Iordan (1964), Constantin Iordache (1966), Radu Calcan (1967), Ana Maria Anghel, Nicolae Dumitrașcu (1976/1980), Sofia Tronaru (1980/1989), Verona Dragomirescu (1989/1993), Vladimir Stoinoiu (1993/2005), Ana Margareta Stan (2005-prezent).