Personajul român cu rădăcini în mafia japoneză al Elenei Panait a împlinit 4 ani de existență. În tot acest amar de vreme ne-a încântat cu aparițiile sale, care mai de care mai inedite și spectaculoase. Dl. Green este un „iubit înnebunit” de România, de cultura și de tradițiile noastre și chiar a fost romanizat cu succes de autoare, deși am putea spune mult mai multe despre detectivul-mafiot, azi ne vom opri doar asupra cărții: „DL. GREEN ȘI MOTANUL AMBASADORULUI.”

smart

3 țări într-o singură carte

Elena Panait în mod cert poate aduce într-un singur manuscris toate țările planetei și să i se pară că nu a făcut nimic wow! Deci, pe noi, colegii de redacție nu ne miră că, în: „DL. GREEN ȘI MOTANUL AMBASADORULUI” apar trei națiuni diferite atât ca limbă, port cât și cultură. Dacă design-ul de la Shalwar Kameez (portul tradițional pakistanez) se mai asemănă cu broderiile de pe iile noastre, dar ce facem cu Japonia ce am putea avea în comun? Și totuși, ideea răzbunării „unește” România (Buzău și respectiv Bucureștiul) cu Japonia.

smart

Vorbeam de țări și am ajuns la răzbunare…cum se poate una ca asta? Cartea se deschide fix cu acest gând: „ Trebuie să ajung la București pentru a mă răzbuna pe instituția guvernamentală a Japoniei din România.” Bine, nu e spusă în acest mod, dar…ideea pe care o generează este cea prezentată mai sus. Ce l-ar fi putut înfuria atât de tare pe Green încât să se întoarcă pentru câteva momente în trecut și să-și dorească răzbunarea? Oare s-a gândit și la consecințe?

Cum s-a ajuns la acest gând al răzbunării? Totul a plecat de la o afirmație a unui japonez, ce o sfătuia pe Elena să nu-i folosească prenumele într-un context rău, unei persoane de la Ambasada lor. Iar scriitoarei nu i-a trebuit mult, acest lucru fiind scânteia ce a dat naștere poveștii. Doamna profesoară de limbă și literatură română, din liceu o numea, pe Elena Panait: „omul cu ideile”, având un talent nativ ne așteptăm oricând să creeze ceva ce ne va aduce zâmbetul pe buze. Nu de puține ori a fost sfătuită să facă pamflete.

Green este o fire colerică. Credem că așa e orice membru yakuza (mafia japoneză), însă noi, nu cunoaștem acest aspect, pentru că, tradițiile și cultura niponă nu sunt punctul nostru forte, acestea au fost și sunt specialitatea autoarei, Elena Panait.

Cum, necum, detectivul-mafiot va pleca de la Buzău la București pentru a-i recăpăta onoarea scriitoarei lui. Aici, îl întâlnește din greșeală pe E.S. dl. Dr. Zafar Iqbal. Văzând bunătatea Ambasadorului Pakistanului în România, sinceritatea și calmitatea cu care tratează orice fel de situație, Green ajunge să regret impulsul care l-a făcut să plece din Buzău. Chiar dacă gândurile i-au fost amestecate, nu se va lasă până când „Moshi, Chochi….sau cum o cheamă” nu va fi speriată puțin de amenințările lui.

Dar socotelile de acasă, nu se potrivesc cu cele din târg, așa cum spune un proverb românesc, iar Green ajunge să caute atât pisica lui Moshi cât și pe cea a E.S.

Detectivul și japoneza vor face o noapte albă în Ambasada Pakistanului din România, unde vor descoperi o parte din minunata cultură pakistaneză, se vor bucura de mâncarea tradițională a acestei țări și vor încerca să dea de urma „hoțului de pisici”. Tot aici va avea loc și arestarea lui Green. Iar de aici…lucrurile se vor complica.

smart

Când Moshi credea că-l va expulza pe fostul lider mafiot în Japonia spre a fi judecat și condamnat la pedeapsa capitală, tocmai atunci Contesa FĂ (unul dintre personajele ce stârnesc hohote, prin isteriile pe care le provoacă și prin faptul că în sec. XXI se crede o aristocrată, boemă, neînțeleasă, ce împrumută de la săteni pronumele personal „FĂ”, pe care-l folosește în mod uzual, neținând cont cui se adresează.), se opune vehement, făcând o criză de isterie în fața Ambasadorului Japoniei din România. Acesta se lasă înduplecat de comportamentul Contesei și-l lasă pe Green în libertate, poruncindu-i totodată lui Moshi să-i însoțească pe cei doi în căutarea motanului Ambasadorului Pakistanului.

Povestea ajunge să se complice, iar elementele culturii pakistaneze ne vor urma la tot pasul. Cu toții vom îmbrăcat shalwar kameez, vom cânta „Danah Pe Danah” și vom ajunge să dansăm ca în Pakistan, doar, doar vom recupera în siguranță pisicile dispărute.

Pe lângă faptul că Elena Panait și-a îmbunătăți creația cu imagini grăitoare ce însoțesc textul, psihologia își face și ea loc în această nuvelă. Stilul rămâne același: veți râde și veți căpăta noi cunoștințe. Cartea putând fi savurată la o ceașcă de cafea sau ceai ori un pahar de vin. Nici nu vă veți da seama când ați terminat-o.

Nu trebuie să demonstrezi nimic, nimănui…” , e sfatul pe care Green îl primește de la autoare, prin gura E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal și pe care vi-l lasă inclusiv, vouă. Nu credem că există nimeni căruia să trebuiască să-i dovedim ceva pe această lume. Dacă v-am stârnit curiozitatea și doriți să aflați cum se termină povestea, vă rămâne doar să căutați cartea.

P.S.: Deși Green a plecat la „mamaia din China”, precum însuși mărturisește pe pagina de Facebook, autoarea lui, se pregătește să termine un nou manuscris, ce va „vorbi” mai multe despre Pakistan, ținându-și promisiunea făcută acum 4 ani E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal. Dacă Green va ajunge sau nu în „țara celor puri” rămâne de văzut. Cert este că Pakistanul va apărea în noua carte a Elenei Panait.

RAPID SUPER SERVICE

By SDS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *