Sezonul căutării comorilor naturale a început în comuna buzoiană Colţi, unde pasionații de chihlimbar ies la vânătoare după fiecare ploaie de primăvară. Echipați cu târnăcoape, acești căutători se avântă în căutarea bulgărilor de rășină ascunși în malurile cursurilor de apă. Fiecare descoperire devine o mică comoară, transformată cu pricepere în bijuterii prețioase.
Chihlimbarul găsit în această regiune este prețuit pentru multiplele sale întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bijuterii, rășinile fosile sunt folosite în tratamentele homeopate și joacă un rol important în credințele magico-religioase locale. Există chiar și superstiții legate de căutarea chihlimbarului.
“Conform tradiției, nimeni nu poate dezvălui exact locul unde a găsit o piatră sau alta, pentru a nu atrage blestemul de a nu mai găsi și altă dată”, explică localnicii. Fiecare gospodărie deține o pepită, care devine o sursă de venit în momentele dificile. În trecut, pietrele erau purtate ca talismane împotriva bolilor, iar astăzi se consideră că au proprietăți terapeutice.
Cu toate acestea, exploatarea chihlimbarului în regiunea Colţiului a cunoscut o reducere semnificativă a depozitelor, mai ales după încheierea exploatării industriale în anii ’80. Cu toate acestea, pasionații și localnicii continuă să caute și să prelucreze chihlimbarul, chiar dacă cantitățile sunt din ce în ce mai mici.
Muzeul Județean Buzău găzduiește chiar și cea mai mare pepită de chihlimbar de tip rumanit din lume, expunând o bucată impresionantă de aproape 3,5 kg. Sezonul săpăturilor după chihlimbar aduce cu el nu doar bucuria descoperirii, ci și o conexiune profundă cu istoria și tradițiile locale, reflectate în aceste bijuterii ale naturii.
“Chihlimbarul ştim că este căutat şi valorificat sub multiple forme încă din perioada Evului Mediu, ştim că cel din zona Colţi a fost recoltat, prelucrat şi utilizat ca atare din timpuri mai vechi, încă din preistorie. Cunoaştem şi perioada în care chihlimbarul a fost exploatat la scară largă, industrial, exploatare încheiată prin anii \”80. În prezent, cunoaştem faptul că sunt în special localnici care în anumite zone cunosc că ar exista încă depozite uşor accesibile pentru a recolta chihlimbar, dar aceste locuri sunt din ce în ce mai greu de identificat, iar o exploatare industrială nu se mai face de foarte multă vreme în zona Colţi. Şi astăzi mai există căutători, în special localnici, dar fenomenul nu mai este extins sau care să genereze cantităţi importante de răşină. Este extras prin recoltare fie de la suprafaţă, fie de la adâncime uşor accesibilă. Fiecare căutător are o metodă pe care nu o împărtăşeşte tuturor, sunt anumite zone unde căutătorii merg mai frecvent. Evident că mai sunt şi oameni care stăpânesc tehnici de prelucrare a chihlimbarului. Nu este foarte uşor ca dintr-o bucată brută să ajungi la o piesă finită cu proprietăţile vizuale ale unei piese pe care o vedem astăzi în muzeu. Cea mai mare pepită de chihlimbar, de tip rumanit din lume, este expusă la sediul central al Muzeului Judeţean şi are aproape 3,5 kg”, a declarat pentru Agerpres directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache.
Căutarea și prelucrarea chihlimbarului reprezintă o activitate pasionantă pentru mulți locuitori din zona Colţiului, Buzău. Cristinel Scutaru, reprezentant al Geoparcului UNESCO “Ţinutul Buzăului”, a devenit expert în transformarea acestui material în bijuterii, dezvoltând o pasiune puternică de-a lungul anilor.
“Am descoperit această pasiune relativ recent, acum aproximativ 13-14 ani, când, plimbându-mă cu familia, am găsit prima bucată frumoasă de chihlimbar. De atunci, această pasiune s-a dezvoltat continuu, de la căutarea acestui material până la prelucrarea lui”, povestește Scutaru.
În ciuda rarității, el și câțiva localnici își continuă căutările, sperând să găsească comori naturale în zonele montane, mai ales după ploi. Exploatarea industrială a chihlimbarului în trecut a redus semnificativ depozitele, lăsându-le pe cele naturale ca principala sursă de acest material prețios.
Tradițional, localnicii căutau chihlimbarul pentru a susține familiile sau pentru a folosi rășina în diverse moduri. Prelucrarea este, de asemenea, realizată în mod tradițional, iar cei care găsesc chihlimbarul îi cer lui Scutaru să îl transforme în bijuterii, păstrându-l apoi ca o amintire prețioasă.
Pentru comunitatea din Colţi, valoarea chihlimbarului nu constă doar în descoperirea acestuia, ci și în promovarea acestui brand local. Geoparcul “Ţinutul Buzăului”, recunoscut ca sit UNESCO, este un adevărat tezaur geologic, cultural și istoric, atrăgând atenția asupra patrimoniului bogat al zonei.
Cu toate că căutarea și prelucrarea chihlimbarului reprezintă doar o mică parte din bogăția culturală și naturală a regiunii, aceste activități sunt cruciale pentru păstrarea tradițiilor și pentru promovarea patrimoniului în rândul localnicilor și al turiștilor.