Mă plimb agale prin cartier și nu îmi pot imagina cum pe strada principală, azi „General Traian Moșoiu”, s-au înghesuit cele mai arătoase case, ce funcționau pe post de cârciumi și prăvăli. De aici se cumpărau băuturi spirtoase, vinuri de Tohani și Pietroasele, dar și alte bunătăți: portocale, smochine, roșcove, mandarine, măsline, bigi-bigi, halva, limonadă, braga rece, curmale, cafea, ceaiuri de tot felul….aveau și pâine proaspătă, covrigi, lipii, găseai tot ce-ți dorea inima.
Nu știu cum se descurcau negustorii din acea vreme de aveau orice fel de produs, dar un lucru era cert: găseai de toate!
Toate străzile de atunci fie ele mici sau mari erau pline de vânzători. Unii aveau căruțe, alții cotigi, cobilițe sau chiar papornițe pline cu: pește viu, fructe aromate, mere, strugurii brumării de pe dealurile Istriței, Valea Teancului și Dealul Viei, la orice oră din zi sau din noapte, locuitorii cartierului găseau de toate.
Și atunci ca și acum, puteai cumpăra pe caiet, însă la data scadentă (atunci când luai leafa) plăteai la sânge până la ultimul șanț.
La „Piața Mare” a orașului se ajungea foarte rar. Negustori din cartier îți erau mereu prima obține.
Comercianții care dădeau pe caiet știau de acum să facă diferența între oamenii serioși ai locului și mușterii, cei care amânau plata produselor pe care le cumpărau. Aceștia din urmă au fost catalogați ca persoane fără cuvânt, ce erau refuzați de cârciumari, negustori, ceaprazari, vânzătorii de produse lactate, înghețată la cornet și de restul comercianților. Oricât de săraci ar fi fost locuitorii cartierului nu se jucau cu plata datoriilor.
Bunicul îmi povestea că în acea perioadă adulților tineri nu li se îngăduia să bea. Le dădeau foarte puțin alcool, atât cât să „pună pe limbă”. Nu doreau să-i învețe cu băutura.
„Cei ce aveau bani își permiteau de toate, ca și azi de altfel, dar, noi, ăștia mai săracii, câteodată nici iubitele nu le puteam scoate pe strada principală….ca să nu mai vorbesc de oraș…Mergeam rar la film, la cinema la „Bonciu” sau la „Teatrul Moldavia”. Eram cumpătați.
„Panait Moșoiu”, deși era promenada cartierului a fost și un loc foarte periculos. Aici, adeseori se „furau” fete gata de măritat, aici aveau loc fel de fel de orori de care aflam a doua zi: spânzurări, violuri, conflicte de tot felul…
În cercetarea acestor probleme se implica ajutorul de primar Scordilă.
Aici se aplanau conflicte, se dădea dreptate unora, se produceau nemulțumiri altor, doar aici se implica și ajutorul nostru de primar, în rest liniște și pace!”
