Nu este exclus ca această proprietate să-i fi aparținut lui Constantin Brâncoveanu, care după tehnica de construcție, coincide cu stilul arhitectural specific perioadei brâncovenești. După ruinele rămase, ne dăm seama că aici a existat și o construcție supraterană, dar din păcate nu se cunosc foarte multe detalii despre această locuință.
Se știe foarte bine faptul că în zona Dealul Mare și nu numai, domnitorul avea moșii de exploatare viticole, unde producea vin de foarte bună calitate, pe care-l trimitea la export, după cum spun scrierile vremii.
Zidul foarte gros construit, din căramizi și bucăți de piatră bine alese, pentru a se potrivi perfect, reprezintă un stil specific arhitectural din sec. XVII, cunoscut ca și stilul brâncovenesc.
Arcul de cerc perfect din interiorul pivniței ne arată cu câtă maiestrie au fost proiectate si executate aceste bijuterii arhitecturale de catre arhitecții medievali autohtoni.
Constructia are o singură alveolă, sprijinită pe o coloană centrală, în jurul căreia sunt amplasate patru bolți în calota semisferică, specifice construcțiilor brâncovenești.
Gradul de eroziune , trecerea prin timp și lipsa voinței de a îngriji această clădire, reprezintă un aspect trist și dureros.
Sțim cu toții, că anul trecut Ținutul Buzăului a obținut validarea oficială ca geoparc internațional UNESCO, fiind astfel recunoscut drept teritoriu cu valori naturale și culturale de importanță globală. Problema e că acesta cuprinde 18 comune (Berca, Scorțoasa, Pârscov, Cozieni, Pănătău, Colți, Bozioru, Brăești, Odăile, Cănești, Chiliile, Lopătari, Mînzălești, Bisoca, Valea Salciei, Sărulești, Vintilă Voda și Beceni), dar de restul județului cine se ocupă?
Avem o mulțime de obiective turistice uitate, batjocorite de locuitori și autorități, iar în curând nu ne mai putem bucura decât de câteva vestigii, care și alea sunt administrate defectuos, doar de dragul de a toca banul public și cam atât!
