Astăzi, am vorbit cu Elena Panait despre revista „Mica Românie” un proiect nou cu ambiții mari.
Până la urmă tot ce rămâne în urma noastră este ceea ce am scris. „Cuvântul zboară, dar înscrisurile rămân”, chiar dacă adesea sunt aruncate și uitate, într-un colț pe care s-a așternut praful.
Iubesc să scriu și o fac cu pasiune. Ba chiar mi s-a spus să mă apuc serios de jurnalism. Îmi place să știu că am în jurul meu oamenii de la care am ce învăța și care, fără să le fie teamă că m-aș putea supăra mă trag de mână atunci când greșesc sau mă aflu pe făgașul pe care ar trebui să nu fiu.
„Mica Românie” de ce acest nume? Pentru că Buzăul este județul ce cuprinde toate formele de relief întâlnite pe întreg teritoriul țării.
Din dorința de promovare a culturii, de acceptare a străinilor ce simt și iubesc românește și pentru a ne mai amuza de prostiile politicienilor am început să scriem acest proiect, ce azi a văzut lumina tiparului.
„Cu o floare nu se face primăvară”, dar măcar se dă un mic semn că trebuie să ne aplecăm către „trezirea la viață”. Ce este un oraș fără cultură, fără istorie? Nimic! „Ce vei putea să schimbi tu?” Poate că nu voi putea să schimb ceva, dar voi fi împăcată cu faptul că am încercat să-mi las amprenta acolo unde s-a spus că nu se poate!
Mă doare când aud: „Ce e de văzut la orașul ăsta?”, „ Te lupți cu morile de vânt!” , „Ce îți place aici?”….Da, nu e București, nu e Cluj, nu avem multe oportunități, dar le putem crea chiar noi. Nici în marile orașe lucrurile bune nu au apărut peste noapte? Au fost oameni care s-au gândit la ele, în jurul lor au strâns un grup și după fonduri…Dacă acolo s-a putut se poate și la noi, doar să se voiască!
Să ne cunoaștem valorile, istoria, să ne iubim orașul și patria. O schimbare se poate face, dar trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi!
„Visul care dansează în pragul dimineții e plin de speranță!”
