Poporul român și-a creat o formă proprie de-a înțelege și trăi marile evenimente din viața creștină. Modul cel mai original de cinstire a Nașterii Domnului, la noi, este istorisirea evenimentului prin colinde și obiceiuri de iarnă.

Dacă celelalte popoare europene au timide încercări în domeniul cântecelor religioase de Crăciun, românii se pot mândri cu un adevărat tezaur de colinde și tradiții ale Nașterii Domnului. Tradiția colindatului se mai păstrează în Bulgaria și Ucraina.

Ungurii au preluat-o de la noi, din Translivania, și și-au adaptat-o. Cu toate acestea, numai românii au reușit să păstreze fondul originar latin al vechilor calende. Tradițiile păgâne încreștinate, calendele, erau sărbători romane închinate soarelui.

Calende este numele unui obiect rotund, o trimitere directă la discul solar. De aceea, colinda se cântă în cerc închis, se împart colaci și nuci, toate simboluri ale rotundului, ale perfecțiunii.

Pe lângă colindele consacrate, ce vorbesc despre Nașterea Mântuitorului în ieslea din Beethleem, sau despre magii de la răsărit, purtați de stea, se remarcă și diverse colinde intermediare: Colinda Corbului, Colinda Junilor și Colinda Gospodarului. Sunt colinde de fertilitate, colinde de binecuvântare a pământului sau colinde provenite din cultul strămoșilor.

Astăzi, obiceiul a devenit un bun prilej de distracție, mai ales în rândul tinerilor. De Crăciun se încropește, la repezeală un pseudo-cor și se pornește la colindat. Băutura, mâncarea și distracția sunt pe primul plan. Găștile de petrecăreți chefuiesc până în zori, fără să cunoască, cu adevărat semnificația tradiției. Repertoriul nu depășește de obicei două-trei strofe arhicunoscute, melodia fiind ignorată din principiu. Puțini știu că obiceiul este unul de binecuvântare, de protecție și bună-vestire. Adevărata tradiției a colindatului devine pe zi ce trece un capitol de folclor, păstrat în fonotecile cercetătorilor.

Colindele reprezintă în mod tradițional, o parte importantă a sărbătorilor de iarnă, deoarece acestea prevestesc Nașterea Mântuitorului. Colindul se practică în general seara, iar în Ajun doar cei mici pot colinda, pentru că aceștia simbolizează puritatea și vestesc venirea pe lume a Lui Iisus Hristos.

În unele locuri, colindătorii merg de la Crăciun și până la Bobotează cu Steaua, vestind astfel Nașterea Lui Iisus, în timp ce în alte părți ale țării se merge cu Veecleem sau Irozi, o dramă religioasă care înfățișează misterul Nașterii Domnului, în toate fazele sale.