Compania Marcos Provit S.A., care deține lanțul de farmacii Evofarm, a contractat în ultimii ani credite bancare în valoare de zeci de milioane de euro, menite să susțină activitatea curentă, extinderea rețelei de farmacii și refinanțarea obligațiunilor. Totuși, în ciuda acestor injecții financiare masive, compania ridică semne de întrebare privind transparența și performanța reală, mai ales că este una dintre puținele firme din domeniu care nu și-a publicat încă datele financiare pentru anul 2024.
Credite în cascadă pentru Marcos Provit
Printre cele mai importante împrumuturi contractate de Marcos Provit în ultimii ani se numără:
- Septembrie 2024: un credit de 7 milioane de euro de la CEC Bank, destinat finanțării activității curente;
- Martie 2024: un credit de 21 milioane de lei de la First Bank, garantat în proporție de 75% de către statul român;
- Martie 2024: o linie de credit de investiții de 11,32 milioane de euro de la CEC Bank, pentru refinanțarea unei emisiuni de obligațiuni, cu o maturitate de 84 de luni;
- 2021: o linie de credit de 16,5 milioane de lei, tot de la CEC Bank;
- 2020: mai multe credite în valoare cumulată de 8 milioane de lei, contractate de la Raiffeisen Bank.
Suma totală a acestor finanțări depășește 45 de milioane de euro, o valoare considerabilă pentru o companie care, în 2023, a raportat un profit net de doar 228.119 lei, la o cifră de afaceri de peste 313 milioane de lei.
Cine controlează Evofarm
Marcos Provit este deținută de Marius Gabriel Neagu (52,5%) și Andrei Isac (47,5%), iar rețeaua Evofarm cuprinde peste 150 de farmacii răspândite în 15 județe din țară.
Întrebări fără răspuns și lipsă de transparență
Deși compania beneficiază de credite masive, inclusiv unele garantate de stat, aceasta nu a publicat până în prezent bilanțul pentru anul 2024, o lipsă de transparență care ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea modelului de afaceri și utilizarea fondurilor contractate.
Cum a reușit Marcos Provit să obțină finanțări de o asemenea amploare, în condițiile unor profituri modeste și a unei comunicări financiare incomplete, rămâne o întrebare legitimă pentru instituțiile de reglementare și publicul interesat.
