Cine este scriitoarea Elena Panait? Dacă până acum nu știați cine este, ei bine, vă vom lămuri imediat. Elena Panait este strănepoata poetului Panait Nicolae, cel ce a fost supranumit „al doilea Eminescu” și „regele romilor” fără să fi avut vreo legătură cu aceștia din urmă.
De asemenea Elena este colega noastră de redacție, șefa celor de la „Mica Românie”, dar și „mama lui Green” așa cum au numit-o fanii romanului polițist de la Buzău.
Scriitoarea are publicate 5 cărți („Legăturile ce nu pot fi rupte”, „Legăturile ce nu pot fi rupte – Aurul francezilor”, „Poveștile Dl. Green” vol. 1, „Poveștile Dl. Green” vol. 2 și „DL. GREEN: O UMBRĂ A TRECUTULUI”) până în prezent și o poveste pentru copii în volumul doi din „Marea Carte a Personajelor Secundare Și Nu Numai…”
Azi, pentru autoare este o zi extrem de importantă împlinește vârsta de 28 de ani și ne bucurăm că a rupt puțin din timpul ei pentru a ne răspunde la câteva întrebări.
R: Bună, Elena! La mulți ani, în primul rând! Cum ai de gând să petreci azi?
E: Bună! Mulțumesc frumos! Ziua de azi mi-o voi petrece alături de familie și prieteni. Simt nevoia să mă relaxez după un an greu.
R: Poți detalia?
E: Voi încerca! Anul trecut mi-am pierdut bunica. A plecat așa…într-o noapte și mi s-a demonstrat încă o dată că omul e doar o umbră ce trece… M-am obișnuit destul de repede cu ideea că nu mai este printre noi, însă parcă câteodată ți se face dor, deși nu am avut o relație apropiată. Iar dacă vorbim pe plan profesional, am avut momente bune și rele, ca oricare alt om.
R: Care este deznodământul proiectului „Mr. Green to Fukui”?
E: Cumva mă așteptam să mă întrebi și acest lucru, deși nu-mi doresc să vorbesc despre acest proiect o voi face, pentru că și eșecurile fac parte din viața noastră și cred cu tărie că nu doar tu poți învăța din experiența pe care ai avut-o, ci și cei care te urmăresc/citesc. A fost un proiect haotic. Comunicare a lipsit total, cu toate că am schimbat mai bine de 600 de mesaje cu toți cei implicați în proiect (și ale căror adrese de contact le-am avut, pentru că pe unele le-am primit destul de târziu). Nici măcar una dintre promisiunile domnului Sumi nu s-a concretizat, iar când i s-au cerut explicații s-a încurcat în ele. Deci „ceva e putred” în Japonia. Un alt „coleg” ce a devenit de curând diplomat (Kohei Takeuchi) a încercat să facă reclamă cumva proiectul într-un ziar local și probabil că nu și-a mai amintit cu mă cheamă de vreme ce m-a numit „un romancier român”. E bine totuși că mi se știe naționalitate, îmi pare rău că am un nume așa de greu de reținut, ca să nu mai vorbim că nu știm din ce țară sunt sau ce sex am. Acum îmi vine să râd în hohote de „un romancier român”, însă când am citit prima dată articolul, am crezut că nu văd bine. Totuși pentru a vă amuza și voi, o să-l pun aici. Trebuie să specific că scrie în japoneză, iar așa-zisa reclamă are un rând sau ceva de genul. https://www.fukuishimbun.co.jp/articles/amp/1662187
R: Totuși îmi amintesc că domnul Sumi a spus că pe semestrul doi facultatea va face promovare proiectului. S-a întâmplat acest lucru?
E: „Mica Românie” a vorbit cu doamna care se ocupă de „departamentul străinilor…” și, surpriză, promovarea de pe semestrul doi nu a mai avut loc, în schimb, dânsa ne mărturisește că studenții au făcut o prezentare de stă mâța în coadă, însă când i s-a cerut prezentarea, doamna în cauză s-a blocat cu totul.
R: Să înțelegem că totul a fost o înșelătorie?
E: Nu știu dacă „înșelătorie” e un cuvânt potrivit…aș putea spune că e o lecție de viață, ce m-a trimis cu gândul la o povestioară creștină, a cărei morală este să nu promiți nimic. Pentru că, pentru tine, acele cuvinte poate nu au valoare, însă pentru alții, pot cântări enorm și-i pot face să renunțe la visele lor sau chiar mai rău.
R: La cererea noastră ai rugat Ambasada României, care a susținut acest proiect, să-ți prezinte rapoartele primite de la părțile implicate. Cum se face că doar una dintre părți a trimis raportul? Și de ce domnul Sumi spune că a plătit din banii dânsului câteva volume?
E: Fukui se chinuie la un amărât de articol de mai bine de un an, asta dacă ne luăm după spusele uneia dintre părți. Nu știu ce tot îi face, dar îi face…deci și la Ambasadă probabil că peste vreo 2 ani va fi trimis raportul privind proiectul. Până acum au putut să se scuze, spunând că nu au știut ce scrie în carte, însă de ceva timp (să fie vreo două luni) au atât părerea mea cât și a celor de la Cluj.
Cât privește mențiunea făcută de domnul Sumi în raport…chiar nu știu ce să răspund.
R: Am verificat și noi pe site-ul universității cât și pe paginile de socializare aferente și chiar nu există absolut nimic legat de acest proiect…
E: Sunt în lucru cu articolul mai durează foarte puțin. Așa li se tot comunică colegilor mei de la „Mica României”. Eu am încercat să le mărturisesc atât lor cât și persoanelor ce mi-au urmărit activitatea că, nu va apărea nimic din partea japonezilor și că totul este doar de fațadă.
R: Regreți acum că ai făcut acest proiect?
E: Stând mai bine și analizând mi-am dat seama că nu regret acest proiect. A fost o experiență ciudată, interesantă și frumoasă. Probabil că dacă am fi comunicat mai bine, mai eficient, așa cum mi-am dorit eu încă de la început, acum am fi vorbit de un alt deznodământ.
Totuși, i-am lăsat în mâinile Hizei, Contesei FĂ și ale Mamei Shishi. Vor avea de lucru nu glumă. Cei care au citit cartea cred că și-au dat seama de ce am menționat fix aceste 3 personaje.
R: Ai un sfat pentru cei ce doresc să facă un astfel de proiect?
E: Fără contract nu faci nimic în ziua de azi. Scrisul rămâne, vorba zboară. Poate fi și un contract de voluntariat. Important e ca undeva să apară drepturile și obligațiile părților implicate. Altfel…
R: Acum că ai mărturisit acest lucru nu-ți este frică de „gurile rele”?
E: Nu! Spre deosebire de alții eu îmi asum tot ceea ce fac. Și nu-mi este frică să spun ceea ce gândesc sau ceea ce am pățit. A tăcea în orice situație înseamnă a fi complice la „următoarea crimă”.
R: Cum rămâne cu domnul Green?
E: Green este un personaj vertical, cu onoare, ce regretă neseriozitatea semenilor săi, însă are o promisiune pe care e musai să o țină, deci, da, voi mai publica o carte cu el. Aceasta va fi ultima și asta doar pentru că am promis acest lucru, iar eu mă țin de fiecare cuvânt.
R: Nu crezi că ești puțin cam dură? Adică pe Buzău nu sunt scriitori care să abordeze genul tău…în fond ai o imaginație cum rar îți este dat să vezi.
E: Am avut timp un an să mă gândesc la acest lucru. Am cărți cu Green terminate, dar pe care nu le voi publica. Dacă sunt radicală sau dură nu are importanță….pentru că personajul meu deja și-a ales calea.
R: Ai putea să-i schimbi lui Green naționalitatea…
E: Știu că te numeri printre fanii înrăiți ai detectivului mafiot, însă deși aș putea face acest lucru nu o să-l pun în aplicare. Green e făcut să fie fost lider mafiot de origine japoneză și acest lucru îl face să fie hazliu, dacă-și pierde identitate nu va mai fi la fel. Ori mie nu-mi place să-mi înșel cititorii.
R: Am înțeles! Nu-ți pot schimba decizia oricât aș încerca, însă te rog să te mai gândești la acest aspect.
E: O să încerc să iau în considerare acest lucru și poate într-o zi cine știe Green se va întoarce.
R: Ce alte proiecte mai ai pentru 2023?
E: Am o grămadă de proiecte, însă te rog să nu-mi ceri detalii. Din „Mr. Green to Fukui” am învățat să nu mai fac reclamă nimănui până când cei implicați nu vor reacționa. Totuși nu uita ești presa lui Green și totodată primul care vei afla detalii atunci când totul se va concretiza.
Elena îți mulțumim pentru timpul acordat și pentru explicațiile date. Sperăm ca toate visele tale să se îndeplinească și să ai parte de o zi de naștere extraordinară!
