Imagini superbe. Escapadă pe Vârful Penteleu II – O zi minunată de toamnă

Fiindcă în ultima perioadă echipa ” Explorăm Buzăul ” a cam fost distrasă de alte probleme și n-am mai fost în natură decât pentru antrenamentul personal, am hotărât că e timpul să tragem de „o ieșeală ” de-aia cum făceam noi în zilele când stăteam numai pe coclauri, mai ales că în luna decembrie serbăm un an de când n-am mai fost pe Vârful Penteleu. În urmă cu câteva zile văzusem și o fotografie, iar stratul de zăpadă care se așternuse ne-a întărâtat puțin să plecăm de acasă și fix asta am făcut.

Am pornit noi frumușel de la Buzău, am trecut prin Nehoiu, apoi Gura Teghii, am lasat mașina pe lângă un pod care trece peste Bâsca, în apropiere de cătunul Gura Milei și am luat-o bătrânește pe jos. Dacă urmați marcajele și drumul forestier nu aveți cum să vă ratăciți și nu vă speriați, că nu vă trebuie mare condiție fizică, dar nici un om sedentar nu va birui.

După cum știe toată lumea, în zonă sunt urși și nu ar strica niște măsuri de siguranță, pentru a nu transforma o zi de relaxare într-o tragedie. Un spray cu piper, câteva petarde speciale, folosite la o perioadă de timp pentru a speria jivinele și cu siguranță o să fie bine.

Am mers noi pe drumul forestier cunoscut, am făcut slalom printre noroaie și urme de utilaje, am mai socializat cu câteva persoane și uite așa am ajuns aproape de stația meteo. Toate crestele din jur erau acoperite de un strat mare de nori de ziceai că e vată de zahar, iar marea surpriză a fost lipsa zăpezii. Bineînțeles că nu ne-am supărat, am profitat din plin de soare, în schimbul stratului de omăt și am admirat superbele peisaje din jur, de la altitudinea de 1774 de m.

Timpul a trecut pe nesimțite, soarele a apus, așa că ne-am luat tălpășita să nu ne apuce miezul nopții pe munte, că întunericul ne apucase deja. Mai o lanternă chioară, mai o lumină de la telefon, mai o petardă pentru a speria animalele sălbatice și am ajuns și la mașină. Am pus repede de „o masă golănească” pe botul mașinii, să ne recăpătăm forțele și am plecat spre casă.

Ce pot să zic, când te vezi mai rar ai foarte multe de povestit, iar dacă ești însoțit de un prieten cu care ai multe în comun, vorbești și tot vorbești, iar traseul nu ți se mai pare nici greu și nici lung.

Vă mulțumim că ați avut răbdare să citiți și vă las un link mai jos, cu drumeția de pe Vf. Penteleu de anul trecut, când am prins mare zăpadă. Toate cele bune!

>>>>Escapadă pe Vârful Penteleu – O nouă provocare<<<<

Popescu Roberto George

-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *