Gara Râmnicu Sărat, monument istoric lăsat în paragină. O capodoperă din anul 1897

Potrivit documentelor oficiale, gara din municipiul Râmnicu Sărat avea să fie construită la sfârșitul secoluluia al XIX-lea.

În prezent starea sa nu este una îmbucurătoare. Introdusă după foarte mult timp într-un program de modernizare şi reabilitare, gara din Râmnicu Sărat s-a transformat într-o ruină. Șobolanii mișună prin subsolul clădirii, geamurile sunt sparte, iar cărămizile au început să cadă.

La fel ca Gara din Râmnicu Sărat, pasarela din apropiere, reprezintă o problemă pentru locuitorii orașului.
Aceasta are crăpături imense, iar bucăți din structură lipsesc sau se desprind.
Datorită stării construcției, oamenii nu țin cont de pericolul la care se expun și preferă să traverseze calea ferată, fără a se asigura, și nu rare au fost accidentele în care au sfârșit sub roțile trenurilor sau au fost grav răniți.

Potrivit reprezentanților Primăriei Râmnicu Sărat, eforturile depuse de aceștia în reabilitarea pasarelei, dar și a Gării Râmnicu Sărat, au fost fără succes, deoarece acestea intră în administrația CFR, și nu a domeniului public.

Scurt istoric al gării din Râmnicu Sărat:

Actuala gară din Râmnicu Sărat a fost construită între anii 1897-1898 și a înlocuit o inițială gară a orașului (construită în 1881) fiind unul din puținele exemple de relocare a unei gări din considerente urbanistice dar mai ales la presiunea autorițăilor locale.

Ridicată în partea de răsărit a oraşului, gara este ce-a de-a doua construcţie feroviară din Râmnicu Sărat, după cea înălţată de I. G. Cantacuzino în anul regatului – 1881. Depărtarea faţă de oraş a determinat autorităţile să ridice o nouă gară, mai aproape de localitate, după cum aflăm din presa vremii : „Gazeta Săteanului a descris, într-una, de la apariţiunea ei, marile neajunsuri ce se produc din aşezarea gării aşa departe de oraş şi întârzierea ce se pune de a se muta mai aproape de oraş. Deputaţii din Râmnicu Sărat, domnii I. C. Grădişteanu, Iosef Oroveanu şi C. C. Datculescu au cerut Ministerului, în diferite rânduri, fie prin calea interpelărilor, fie personal, a se muta odată gara lângă oraş şi ni se spune că acest lucru a fost promis”. (Gazeta Săteanului, ianuarie 1891). Clădirea este construită în stil italian de către arhitectul Nicolae Mihăescu (1863-1934), în acea vreme şeful Serviciului lucrărilor noi la CFR.

„Gara noua”, construita dupa planurile arhitectului Nicolae C. Mihaescu, „este sigura gara a timpului care opteaza explicit pentru adoptarea unei arhitecturi specifice epocii si imaginii programului industrial atat in Romania, cat si pe plan international. […] Gara din Ramnicu Sarat pune in opera […] un raport plin-gol in fatada principala care favorizeaza golul, cu ferestre de dimensiuni mari si atent articulate pentru zonele publice, culminand cu marele vitraj semicircular din axul intrarii. Acest element este specific arhitecturii marilor gari europene din a doua jumatate a secolului XIX, functia sa fiind aceea de iluminare a holului central, care devine un fel de ’spatiu-oras’. In acest context, este de remarcat faptul ca gara din Ramnicu Sarat este una dintre putinele constructii feroviare romanesti care include un astfel de spatiu generos, desfasurat pe doua niveluri.” (vezi „Proiectul feroviar romanesc [1842-1916]” – Toader Popescu, ed. Simetria, 2014, pag. 217).

Un element neluat in considerare in argumentatia sa de arh. Teodor Popescu este si ceasul de dimensiuni considerabile inclus in fatada de sticla dinspre oras, orologiul fiind la randu-i un element din specificitatea stilului arhitectonic expus. ceasul garii din Ramnicu Sarat (inceput de sec. XX) / sursa – aici si 1964 / carte postala delcampe.net

Imagini ale garii de-a lungul sec. XX prezinta orologiul in toata splendoarea sa fiind singurul exemplu de o asemenea anvergura si estetica pentru o astfel de constructie de la noi.

Bineinteles gara a avut si un ceas de peron Paul Garnier imediat in stranga iesirii pe peron, ceasul fiind dificil de vazut in imaginile cu gara, de pe aceasta parte, ce se pastreaza. gara din Ramnicu Sarat (interbelic) | detaliu peron (ceas Paul Garnier in stanga iesirii pe peron)

Ceasul Paul Garnier de pe peronul garii nu mai exista dar (greu de spus daca din fericire sau nu) se mai pastreaza cadranul ceasului din fatada garii. Trebuie sa fii fost un ceas spectaculos atat prin dimensinile generoase cat si prin amplasament si integrare in vitrajul de deasupra intrarii (imagini detaliu in coloana dreapta). Cadranul din elemente de sticla vopsite, cifre romane, indicatoare tip lance, decoratiuni si o lampa din fier forjat iar sub ceas un mic panou unde probabil era inscriptionat numele orasului, toate detalii ce astazi sunt degradate sau agresate de ’modernitatea’ zilelor noastre.

Așadar, avem o țară și un județ frumos, însă nu știm să avem grijă de anumite monumente istorice, dar cel mai important, nu știm să le promovăm.