DECLARAȚIE POLITICĂ, CAMERA DEPUTAȚILOR, GABRIEL AVRAMESCU – PNL
Fotbalul românesc a intrat în moarte clinică. Acest lucru poate fi constatat foarte uşor de fiecare român atunci când priveşte „performanţele” naţionalei noastre.
După o dublă manşă ruşinoasă împotriva Muntenegrului, o ţară de aproximativ 600.000 de locuitori, cât un sfert din Bucureşti, speranţa noastră că vom mai fi scoşi în stradă de bucuria unei calificări la un turneu final, în viitorul apropiat, poate fi considerată deşartă. Anul acesta, Dinamo Bucureşti, o mare echipă a fotbalului românesc, a retrogradat pentru prima dată în istoria sa în Liga a 2a, iar perspectivele clubului sunt sumbre. Steaua Bucureşti, cea mai titrată echipă din România, este pasată de câţiva ani de zile între autorităţile publice şi investitorii privaţi prin tribunalele civile şi sportive. Cauzele sunt unele adânci, ce ţin de structura acestui întreg sistem.
Conform statutului său, Federaţia Română de Fotbal are obligaţia de a rămâne echidistantă politic. Numai că, spre exemplu, la Buzău neutralitatea politică a persoanelor cu responsabilitate în gestionarea fenomenului sportiv lipseşte cu desăvârşire. Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Buzău, a cărui singură tangenţă cu fotbalul este că a fost un mediocru arbitru de nivel judeţean, este simultan şi preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Buzău. Toţi românii îşi doresc performanţă, îşi doresc să simtă ce simţeau odinioară când pe teren se aflau mari fotbalişti precum Nicolae Dobrin, Florea Dumitrache, Marius Lăcătuş sau Gheorghe Hagi. Doar că dorinţa aceasta, din păcate, nu cred că va deveni fezabilă în viitorul apropiat, atâta timp cât politica de partid va fi parte integrantă din lumea fotbalului.
Fotbalul în judeţul Buzău a ajuns să depindă într-o proporţie covârşitoare de voinţa politică. De la vicele CJ şi şeful AJF antemenţionat, până la cooptarea în loturile de arbitri a ceea ce buzoienii cunosc drept jokeri, tot acest mecanism are un singur scop, acela de a veghea şi garanta că fotbalul din Buzău răspunde întocmai ordinelor venite pe linie de partid. Sportul românesc, şi în special sportul rege, are nevoie de conducere competentă, care să urmărească atragerea cât mai multor români spre practicarea sportului de masă şi să susţină cu tot ceea ce poate privaţii care doresc să facă performanţă. Avem nevoie de administratori pricepuţi, echidistanţi faţă de orice ingerinţă politică. Este inadmisibil ca interesul politic să prevaleze într-un sector de interes naţional precum este sportul. Performanţa tânărului David Popovici de la Budapesta, care a adus într-un minut şi 43 de secunde primul titlu mondial din istoria României la proba 200 de metri liber, este o dovadă a ceea ce putem obţine atunci când un sport este manageriat cu dăruire de un profesionist. Chiar dacă înotul nu atrage la fel de multe priviri precum fotbalul, preşedinta Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern, medaliata cu aur olimpic, Camelia Potec, ne arată rodul răbdării, încrederii şi investiţiei în tineri.
Pe lângă depolitizarea imperioasă, o mare componentă este legată de finanţare. Ne trebuie investiţii consistente, mai ales la nivel de juniori, care să creeze condiţiile propice pentru dezvoltare şi performanţă. Copiii trebuie să beneficieze de un cadru adecvat în care să se formeze şi, în viitor, să performeze. Însă performanţa nu ţine numai de stat, ea trebuie susţinută şi de antreprenori şi investitorii privaţi care să şi-o dorescă. Statul, în schimb, trebuie să garanteze o bază de pe care să plece viitorii mari atleţi români. Depolitizare coroborată cu investiţii în copii şi juniori, asta este singura opţiune pe care o întrevăd dacă dorim să resuscităm sportul, unul dintre cei mai mari ambasadori pe care îi poate avea o ţară!
