Focurile Vii de la Lopătari. Cum se face turism pe Valea Slănicului

Probabil că mulți buzoieni și nu numai, au trecut cel puțin o dată pe Valea Slănicului. Fie că au vizitat obiectivele turistice mai accesibile, ori au avut curaj să pătrundă pe potecile formate de-a lungul timpului, foarte mulți turiști mi-au povestit despre starea deplorabilă a drumurilor.

Învățați să facem turism de carton și să furăm tot ce se poate, încă de la intrarea pe DJ 203K (drumul care străbate Valea Slănicului din Buzău) îți dai seama că tot ce este prezentat de ziarele plătite sau de autoritățile locale nu are nici o treabă cu realitatea. Pancarte fără noimă sau utilitate, puse de dragul de a cheltui bani, tranșee în asfalt abia turnat, gropi imense, trasee nemarcate și multe alte chestii negative putem întâlni la noi în județ, dar ne place să credem că vom atrage o droaie de turiști din alte țări. Sunt foarte puține zone în care s-a investit cu cap (voluntari în special), dar și mai puține locuri în care un ales local își bate capul pentru comunitate.

Cum vorba multă este sărăcia omului, haideți să pornim la drum și să ne bucurăm de frumusețea naturii, că de hoți suntem sătui.

În acest articol vom discuta despre Focurile Vii din Lopătari. Vom purcede împreună traseul până la focurile descoperite în urmă cu aproximativ 2 ani, dar vom ajunge și la cele “vechi”, aflate la 10 km depărtare de acestea, în satul Terca, unde se ajunge mult mai greu.

Noul foc viu, sau FOCUL VIU 2, așa cum a fost denumit, se află la 1-2 km de asfalt, peste râul Slănic, în inima pădurii. Traseul este marcat, deloc dificil, doar că în această perioadă pământul este moale și până la destinație vă faceți numai noroi. Mie îmi place, așa că acest aspect nu m-a deranjat deloc, ba chiar m-a distrat.

Dacă până aici am avut și drum mai ok și drum praf, iată că până la Focurile Vii de la Terca, cunoscute de cei mai mulți, vom merge pe drum neasfaltat.

Este adevărat că mai urmăresc activitatea primarului de aici, cât am și eu timp și chiar se vede că s-au mișcat lucruri pe teren, dar din păcate nu este de ajuns. Treaba cu morile de vânt cred că funcționează foarte bine și aici. Degeaba vin experții UNESCO în România pentru a evalua „Ţinutul Buzăului”, pentru titlul de Geoparc UNESCO. Noi nu avem acel Geoparc, noi avem noroc cu ce ne-a dat Dumnezeu și cam atât. Noi n-am investit nimic, ba chiar am distrus, dar vrem să atragem turiști, să facem bani. Dacă nu erau nici acei voluntari care mai vopsesc traseele și pun marcaje, situația era chiar jalnică. Nu cred că încălzește pe nimeni un titlu scris pe hârtie, din moment ce suntem vai de noi, la toate capitolele. Și da, mă puteți înjura, dar asta e părerea mea.

Și am mers… până la podețul din Terca (cei care au mai fost știu despre ce vorbesc), pe un drum neasfaltat, dar destul de ok și am ajuns și la Focurile Vii. Traseul are câteva indicatoare, pe la început, câteva marcaje și cam atât. Nu am văzut să fie ceva organizat, ci pur și simplu fiecare o ia pe unde vrea. Sincer, eu am preferat drumul făcut de TAF-uri și mereu m-a dus unde a trebuit, în contextul în care la prima mea vizită am ratat focurile și am mers de nebun vreo 4 ore pe dealuri. Am auzit mulți oameni care nu au reușit să vadă limbile de foc și, dacă te duci în speranța că vei urma marcaje și vei ajunge la destinație, clar nu o să se întâmple așa, decât să ai noroc. Indicat este să ceri mai multe detalii înainte să pleci la drum, sau să te informezi de la localnici.

Dacă îți place natura și iubești să cutreieri munți și dealuri, indiferent de starea drumului și de condiții, ai nimerit fix în locul potrivit și chiar ai ce vedea. Dacă ai o mașină mai joasă și nu ești obișnuit cu drumețiile, ori ai dori să te relaxezi în aer liber, cred că varianta cea mai bună este să te mai gândești și să îți alegi alt traseu. Păcat de frumusețile județului și păcat de munca unor voluntari care încearcă să ducă Buzăul în topul județelor în care se face turism! Din punctul meu de vedere, aici nu prea se face!
V-am pupat!