Toți cunoaștem cele trei culori ce tronează pe al steag. Azi, vom afla împreună câteva curiozități despre al nostru tricolor.

1. Geto-dacii au avut ca simbol un cap de lup cu botul deschis, continuat cu un corp de șarpe, realizat din bronz și care se termina cu o serie de fâșii din pânză.

Acest „steag” era înfipt în vârful unei hampe; purtat în galopul calului, în timpul luptelor, „draco” scotea un șuierat datorită aerului care intra prin gura deschisă a animalului și ieșea printr-un „fluier” din lemn prins la coadă.

2. Steagul Țării Romanești sub domnia lui Mihai Viteazul era alb având pictat un corb ce ține în cioc o cruce dublă, stând deasupra unei ramuri de ienupăr verde.

3. Drapelul Moldovei sub Ieremia Movilă era roșu, cu bourul având o stea între coarne și flancat de două semiluni, colorate cu galben; marginea steagului era burdușită cu galben și avea înscris numele și titulatura voievodului, precum și data când a fost făcut.

4. Un drapel mai aparte a fost cel al domnitorului Mihnea al III-lea (1658-1659): pe fondul roșu închis, pictat cu aur, vulturul bicefal bizantin purtând coroana princiară, având ca suporți doi lei rampanți, totul încoronat cu o coroană arhiducală susținută de doi îngeri; la partea superioară a pânzei era scris numele și titulatura.

5. Un alt steag domnesc este cel al lui Constantin Brâncoveanu.

Pe o față a pânzei era brodată stema Țării Romanești flancată de Sfinții Împărați Constantin și Elena cu inscripția: „KONSTANTINUS BRANCOVAN, VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS, ANNO DOMINI 1698”, iar, pe cealaltă față, scena „Botezului Domnului”.

6. Prima reunire a celor trei culori datează din 1834, pe timpul domniei lui Al. D. Ghica. Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâșia roșie la partea superioară și cea albastră la partea inferioară. Pe galben, era pictată acvila cruciată, încoronată, ținând în gheare un buzdugan și o spadă, înconjurată de o cunună ovală din frunze de stejar și laur; în colțuri, erau pictate acvile.

7. În contextul revoluționar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri a unor state naționale, militanții români, aflați la Paris, la izbucnirea revoluției, vor arbora drapelul albastru, galben, roșu, cu albastru la hampa. Așa va fi și consfințit ca drapel național, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la București, deși, inițial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, așa cum fuseseră ele arborate de revoluționarii români din Ardeal, la Adunarea Națională de la Blaj din 26 aprilie.

8. Ca drapel național, tricolorul se impune în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar în varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare.

Primul steag din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, apoi, în a doua perioada a domniei lui Cuza, fâșia roșie a fost dispusă în partea superioară.

9. Odată cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul țării, cât și drapelele și stindardele unităților militare vor avea benzile dispuse pe verticală, cu albastru lângă hampa.

10. Ziua de 26 iunie a fost proclamată „Ziua Drapelului Național” prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.

11. Semnificația culorilor de pe drapel: albastru simbolizează libertatea sau albastrul cerului, galbenul sugerează culoarea ogoarelor sau dreptatea, în timp ce roșul simbolizează sângele sau frăția.

By Panait Elena

Zâmbeste! Viața e frumoasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *