Federația „Solidaritatea Sanitară” din România a emis un comunicat de presă în care își exprimă susținerea pentru toți profesioniștii din sănătate care se simt nedreptățiți de publicitatea excesivă și părtinitoare generată de cazurile recente de la Spitalul Pantelimon din București. Organizația atrage atenția asupra impactului negativ pe care mediatizarea acestor cazuri îl are asupra angajaților din secțiile ATI din întreaga țară, subliniind că aceștia sunt nevoiți să suporte o imagine publică nedreaptă și presiuni sociale fără precedent.
Federația subliniază importanța respectării drepturilor cetățenilor și a prezumției de nevinovăție în actul de justiție, criticând practicile de mediatizare excesivă care pot conduce la o generalizare pripită, afectând astfel încrederea publicului în toți profesioniștii din sănătate. În plus, organizația avertizează că continuarea acestei presiuni ar putea duce la amplificarea protestelor spontane din partea angajaților din sănătate, care nu mai pot lucra în condiții normale.
Comunicatul mai subliniază necesitatea reformării sistemului de malpraxis și cere o comunicare echilibrată și transparentă din partea instituțiilor statului în ceea ce privește cazurile medicale, astfel încât să se reflecte în mod corect eforturile și sacrificiile profesioniștilor din sănătate.
Federația încheie apelul său subliniind că, deși erorile medicale sunt inevitabile în orice sistem de sănătate, ele trebuie tratate cu echitate, fără a culpabiliza în mod excesiv personalul medical, pentru a nu descuraja profesioniștii de a-și continua activitatea.
Comunicat de presă:
Ne exprimăm solidaritatea cu toți profesioniștii din sănătate nedreptățiți
Având în vedere presiunea creată de publicitatea excesivă și părtinitoare a cazurilor de la Spitalul Pantelimon București asupra angajaților din secțiile ATI din toată țara și asupra tuturor profesioniștilor din sănătate, Federația „Solidaritatea Sanitară” din România își exprimă susținerea și solidaritatea cu toți angajații din sănătate care acționează onest și de bună credință, simțindu-se nedreptățiți de imaginea publică nedreaptă pe care trebuie s-o suporte.
Considerăm că actul de justiție este util și necesar societății. Nu încercăm să-l împiedicăm sau să restricționăm în vreun fel. Dacă se dovedește existența vinovăției și a unor vinovați, atunci cei aflați în culpă trebuie să plătească.
În egală măsură însă, considerăm că justiția trebuie înfăptuită respectând drepturile cetățenilor. Recursul magistraților la prezentarea publică a cazurilor aflate în cercetare și arestările televizate reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție, generând totodată neîncrederea cetățenilor în profesioniștii din sănătate.
Alegerea de „a face justiție la TV” prin permisiunea mediatizării rezultatelor cercetărilor penale determină în rândul cetățenilor fenomenul de generalizare pripită, ajungând să considere că toți profesioniștii sunt la fel cu cei cercetați. Consecința este evidentă: o presiune negativă fără precedent asupra personalului din sănătate, generată de blamarea acestuia, în mod implicit sau explicit.
Profesioniștii din sănătate au dreptul la propria imagine, respectiv la a fi diferențiați cei mulți, care-și fac datoria în mod onest și deseori cu sacrificii personale, de cei foarte puțini care, eventual, încalcă legea.
De asemenea, profesioniștii din sănătate au dreptul la o atmosferă socială normală de desfășurare a activității. Putem constata că, la ora actuală, profesioniștii din ATI și din toate secțiile spitalelor publice plătesc „costurile sacrificiilor” din timpul pandemiei, cuplate cu popularitatea (și popularizarea inconștientă a) teoriilor conspirației și indiferența (sau nepriceperea) unora dintre politicieni. Acești profesioniști au suportat deja, în interes social, blamul nejustificat al unei părți a societății, nefiind dispuși să continue în același mod. Atragem atenția că, în cazul continuării unor astfel de presiuni, există riscul de amplificare a protestelor spontane din partea angajaților care nu-și mai pot exercita profesia în condiții normale.
Situația de la Spitalul Pantelimon București evidențiază, odată în plus, necesitatea măsurilor de reformare a sistemului malpraxis. Însă, ele nu pot fi discutate și adoptate sub presiunea emoțiilor momentului.
După cum știm, toți suntem muritori. Încercările de a ne prelungi viața pe cale medicală au un „efect secundar” pe care trebuie să-l înțelegem și să-l acceptăm: majoritatea dintre noi decedăm în spitale (adică acolo unde se încearcă salvarea noastră). În numărul mare de decese din spitale și, mai ales, în secțiile ATI, trebuie să vedem în primul rând numărul mare de încercări de a salva vieți.
Dacă nu acceptăm această realitate și încercăm să culpabilizăm personalul medical de soarta noastră de muritori, atunci există riscul ca numărul încercărilor de a salva vieți (și, în consecință, numărul de vieți salvate) să fie mult mai mic deoarece nu vor mai fi profesioniști dispuși să facă asta.
În sistemul de sănătate din România (public și privat) există erori medicale. Nu este ceva neobișnuit, ele existând în toată lumea civilizată. În egală măsură, nu este ceva cu care trebuie să ne obișnuim, fiind necesară intervenția continuă pentru reducerea lor. Unele dintre aceste erori le aparțin profesioniștilor în timp ce altele sunt erori de sistem. Oricând ne-am dori să le eliminăm, nu există dovezi că acest lucru s-a reușit undeva în această lume. Tot ce putem face este să diminuăm la maxim posibil aceste erori medicale. Putem face asta prin intervenții la nivelul profesioniștilor, la nivel de sistem și, mai ales, prin regândirea sistemului malpraxis. Experiența statelor occidentale a arătat că cea mai eficientă intervenție nu este cea de culpabilizare a profesioniștilor din sănătate (dacă aceasta este făcută în mod excesiv atunci eșecul este garantat), ci de a combina stimulentele pentru recunoașterea și îndreptarea erorilor cu despăgubirea pacienților prejudiciați.
Profesioniștii din sănătate au dreptul ca instituțiile statului să recurgă la o comunicare transparentă și echilibrată în mass-media, care să reflecte în proporțiile reale ponderea eventualelor erori raportat la amploarea eforturilor și sacrificiile acestora, la complexitatea cazurilor tratate. De asemenea, comunicarea publică trebuie să redea în mod adecvat contextul, reflectând condițiile de lucru, lipsa de resurse, presiunile sociale cotidiene, programul de lucru care afectează viața personală a profesioniștilor. Este nevoie de echitate și echilibru în cercetarea situației de la Spitalul Pantelimon și publicitatea făcută acesteia.
Comitetul Director
