Pentru că vremea de afară ne arată că toamna își intră în drepturi, obligându-ne să trecem la o vestimentație adecvată, ne-am gândit să vă prezentăm pentru luna octombrie, ca obiect al lunii, o piesă de vestimentație din cadrul portului popular de Râmnic ce era purtată în perioade mai reci ale anului, fiind mai puțin cunoscută: androcul.
Costumul popular de Râmnicu Sărat se încadrează în tipologia costumului cu fotă. Fota, în zona noastră, se mai numește „stricătoare” sau „strecătoare” și poate fi „oarbă” (neagră, simplă, din dimie) sau fota „costum” (în zona Buda – Dumitrești, unică prin dimensiuni și desfășurarea decorului). În zona noastră, ca piesă de port popular apare și „androcul” – o fusta de lână, încrețită în talie, lucrată în casă (la război), cu dungi colorate, pe care o purtau (mai ales) femeile bătrâne. Realizată dintr-o singura bucată de țesătură, de obicei de culoare roșie și cu ornamente alese de mână sau din neveditură, mult mai lungă decât fota, aceasta este cusută pentru a uni capetele într-un mod interesant. Astfel, capetele nu sunt unite printr-o singură cusătură ci prin două, venind astfel parte peste parte si creând un „buzunar ascuns” foarte lung chiar de-a lungul cusăturilor de sus, din apropierea bentiței din talie pe care se încrețește fusta, și până jos, unde tivul fustei este dublat cu o bucată lată de pânză neagră, la exterior. Deși în alte zone ale Olteniei o regăsim ca piesă de port popular principală sub denumirea de „vâlnic”, „zăvelcă”, „crățană”, etc ( diferind totuși de androc nu doar prin denumire dar și prin alte caracteristici specifice de croi, culoare, ornamentație, etc), în zona noastră nu se știe cu exactitate data pătrunderii acestei piese de port popular în vestimentația țărăncii, fiind purtată mai mult la muncă de către femeile bătrâne, „muntence” mai ales, și în anotimpurile mai reci. În portul popular românesc o regăsim în diverse regiuni, purtată peste poale de țăranca româncă, (Câmpia Moldovei, Câmpia Română, în Dobrogea, de-a lungul Dunării și în Transilvania sau în Curbura Carpaților) sub diferite denumiri: fustă, fustă creață, rochie, sucnă, sumnă, foaie, etc. Acest tip de fustă este considerată ca fiind o formă străină de tipologia portului românesc, reprezentând o adaptare rurală a modei orașului ce a pătruns în portul popular femeiesc românesc undeva la sfârșitul secolului XIX.
Androcul prezentat face parte din colecțiile secției de etnografie, fiind înregistrat cu numărul de inventar 485, achiziționat în 1971 din Mărgăritești, de la Dudă Constantin.