Explorăm Vf. Istrița pe motocicletă. Gruiul Dării și locul descoperirii Tezaurului de la Pietroasa, schimbate enorm

În această după amiază, am prins câteva ore libere și am zis că nu ar strica să fac o drumeție scurtă, pe două roți. Am auzit zvonuri că s-au mai schimbat lucrurile în zona Pietroasele, iar curiozitatea m-a împins să mă urc pe motocicletă, să plec spre Vf. Istrița și să mă opresc și pe la câteva locuri pe care le mai vizitasem. Din fericire, am constatat că dacă se vrea, se face, dar se poate distruge și puținul care era, din câteva mișcări.

Locul unde a fost descoperit Tezaurul de la Pietroasa s-a schimbat enorm

Când am prezentat noi, acum aproximativ un an și jumătate, locul descoperirii Tezaurului de la Pietroasa, totul era o ruină. Nu erau indicatoare, nu aveai asfalt, iar în jur era un peisaj sinistru. Dacă nu vedeai troița ridicată in anul 1979, care te anunța că acolo a fost găsită „Cloșca cu puii de aur”, nici nu știai ce valoare au acele pământuri. Locul unde a fost descoperit cel mai mare tezaur al românilor a fost renovat anul acesta și are acum altă înfățisare. Pe lângă aspectul deosebit, în formă de amfiteatru, cei care vor să afle informații, se pot documenta într-un mod inedit, de pe două butoaie.

Gruiul Dării, locul unde s-a găsit cel mai vechi biberon din lume, lăsat în ruină

După cum spuneam, la Gruiul Dării s-a găsit cel mai vechi biberon din lume. Ruinele singurei cetăți dacice cu zid de piatră de la Curbura Carpaților, le găsim în apropiere de Pietroasa Mică, în drumul spre Releul de pe Dealul Istrița… dar nu avem indicatoare să ne îndrume, deloc. Anul trecut ne-am învărtit puțin până am ajuns aici, deoarece nu știam drumul, dar astăzi fericit că ajung la destinație din prima, m-am dus glonț. Când am văzut că o cetate dacică fortificată, aflată pe o aşezare neolitică de 5.500 – 5.700 de ani, se prăbușește, am rămas scârbit. După ce că habar nu aveai ce este acolo dacă nu te documentai înainte și nu aveai marcaje pentru un loc așa de important, într-un singur an se distruge și puținul de care beneficiam. Ce să mai zic…

Vedere panoramică din zona Gruiul Dării

Cu un gust amar, m-am urcat pe motocicletă, am urmat cărarea prin pădure și m-am oprit fix pe Vf. Istrița, în zona Releului. Mi-am relaxat puțin creierii, am admirat peisajele superbe din jur și am plecat spre casă. Sper că data viitoare, când mă voi întoarce prin zonă, în locul mormanelor de pământ prăvălite peste ruinele cetății, să gasesc un complex muzeal, fix ca în țările alea dezvoltate.

Vă imaginați ce industrie turistică s-ar putea dezvolta aici? Asta spune multe despre noi… despre cât de mult ne interesează istoria și trecutul nostru. V-am pupat, numai bine!

Popescu Roberto George

-