Mereu au existat diferențe între păturile sociale. Niciodată nu a existat vreo egalitate între acestea. Și totuși, s-au făcut câteva fapte bune. Au fost făcute din interes sau doar pentru că așa le-a dictat celor ce aveau conștiința?
În cartierul cel mai oropsit al orașului, s-au stabilit și au trăit câteva familii de oameni, fie funcționari, avocați și magistrați care pentru locuitorii din „Mihai Viteazu”, prin comportamentul lor și pentru ceea ce au făcut pentru micuța așezare și oraș, au căpătat pentru colectivitatea de căruțași, muncitori și hamali, de camionagii și găzari, de mici negustori, dar și de oameni simpli, care abia își duceau traiul de pe o zi pe alta, o mare importanță. Această nouă categorie socială s-a ridicat, a devenit cunoscută și din ce în ce mai prețuită. Aceștia s-au impus în viața socială și politică a orașului.
Copiii cartierului îi cunoșteau bine pe acești oameni. Îi primeau adesea cu colindul (Sorcova, Plugușorul). Ieșeau din casele acestora cu traistele pline de covrigi, nuci, câteodată se întâmplau să primească și o roșcovă sau o banană. Îi respectau. Se bucurau când îi vedeau preocupați de grija și îmbunătățirea școlilor, de primirea de daruri la sfârșit de an.
„Atunci veneau mașini cu bunătăți încărcate. Se opreau în curtea școlii, iar noi eram în culmea fericirii, pentru că știam că ni se vor aduce lucrui noi: costume, paltonașe, bocanci și multe dulciuri. Fiind prea săraci și neștiutori, nu vedeam în oamenii care ajutau sărăcimea acestei mici așezări uitate de lume parcă, pe adevărații oameni de bine, unii dintre ei legionari.
Pentru noi contau enorm darurile pe care le primeam. Ce-i drept nu ni le permiteam, iar părinții nu aveau bani să ni le cumpere. Crezând în mila lor, a unor oameni, care încercau să ne scoată la lumină, eram fericiți, când puteam pătrunde prin liceele de renume din oraș, despre care aflasem că sunt bine dotate. Printre acestea erau: Liceul Hașdeu, Liceul Dr. Angelescu, Petagogicele de fete și băieți din Crâng, liceele comerciale, industriale, de menaj sau liceul particular Petre Zaharescul.
Sursa: Turism Buzău
Îmi amintesc că nu toți terminau liceele, mai sus menționate, dar cei care duceau la bun sfârșit această misiune, ajungeau să intre la facultăți, deveneau bun meseriași, meșteri, dar și învățători, profesori, ceea ce reprezenta o adevărată mândrie pentru cartier.
Acum, îmi dau seama că partidele, prezente, cu câțiva oameni și pe la noi prin, mica urbe, ar fi putut să „cumpere” voturile cu ceea ce ni se oferea nouă pe atunci la școală. Dacă nu mă înșel am avut chiar în cartier un viceprimar.”
