Povestea lui Mihai Căldăraru reprezintă lecție de voință pentru toți!
De la aproximativ trei săptămâni de viață, Mihai Căldăraru a fost beneficiar al protecției copilului București. Acest aspect nu l-a împiedicat să dea din aripi și să se înalțe ca să atingă culmile dorite. A fost copilul unui sistem pe care niciunul dintre noi nu am dori să-l cunoaștem, căci din auzite, știm că este unul defect și nedrept. Pentru el, în schimb, a însemnat acasă până la 18 ani.
“Ce o să fac când ies din casa de copii la 18 ani? Mă tem și stau noaptea și mă întreb ce urmează.” mărturisea tânărul cu ceva ani în urmă, neștiind ce-l așteaptă. În pofida incertitudinii lesne de înțeles pentru un adolescent care ar fi trebuit să simtă altceva la vârsta lui, a găsit resursele interioare potrivite pentru a învinge.
Poți să-i iei orice unui copil, numai nu-i lua visul. Nu s-a lăsat înduplecat nicio secundă de viața pe care a dus-o și a continuat să muncească pentru visul său, acela de a deveni jurnalist.
Astăzi, în fața noastră, Mihai Căldăraru este un om în toată firea, care a obținut toată aprecierea cu ajutorul propriilor izbânde și eforturi. Ne învață ce înseamnă să îți urmezi aspirațiile.
Despre perioada copilăriei nu împărtășește prea multe. A învățat odată cu maturizarea, aș zice eu precoce, să prețuiască discreția mai mult decât ar face-o alții, poate. Îi place să i se observe munca și realizările și să vorbească despre acestea cu multă dragoste.
Mihai Căldăraru Când rostesc cuvântul „jurnalism”, aud „oameni, empatie, încredere”.
Nu e important ce lucrezi, ci cum lucrezi. Nu e în trend ca la serviciu să ne urmăm interesul, ci e important să ne comportăm cu iubire într-un colectiv, ajutându-ne unii pe alții, învățându-ne unii pe alții. Omul care face jobul cu o anume virtute interioară, se va simți energizat constant.
Jurnalismul pentru tânăr înseamnă provocare, o meserie plină de riscuri și stres, dar care aduce multă satisfacție. Jurnalismul înseamnă mai mult decât ce se vede la TV.
Este o meserie pe care deși o simți, te surprinde. O nouă zi, o nouă emoție, declară Mihai Căldăraru.
Ce simte tânărul jurnalist în afara platourilor de televiziune.
Preferă să vorbească despre tot ce face și aduce bun și frumos societății în care trăim în detrimentul întâmplărilor din perioadei copilăriei, unde lucrurile nu au stat atât de bine. De aceea, deși poate nu pare și nu ai spune, Mihai Căldăraru este un om destul de introvertit.
Despre băiețelul Mihai Căldăraru vă pot spune că era foarte neastâmpărat, întotdeauna curios să știe adevărul. Un copil vesel, visând ca într-o zi să devină jurnalist.
Nu mai vrea să vorbească despre momentele grele. Le acceptă și a rămas cu învățături valoroase.
Mulțumirea sa cea mai mare acum este că are o casă, un serviciu și voluntar la un ong și cel mai prețios lucru este faptul că este integrat în societate.
Îl face fericit să știe că familia, prietenii și cei dragi sunt bine. De speriat, nu-l mai sperie decât tehnologia care avansează rapid. Inteligența artificială a rămas singurul domeniul care-l neliniștește.
Iubește muzica, își iubește garsionerea primită din partea doamnei Gabriela Firea, fostul Primar General al Municipiului București pe care-l deține pentru că îi oferă confort și siguranță. Iubește să petreacă timp cu el, uneori în colțul său din casă sau la aer.
Au fost și sunt mulți oameni pe care îi admiră. Oameni din domeniul presei, din sistemul politic, dar și oameni din alte domenii. Unora, le poartă mare recunoștință.
Povestea lui Mihai Căldăraru reprezintă lecție de voință pentru toți!
În fiecare clipă, minut, oră, zi, noapte, săptămână, Mihai Căldăraru a avut la el ambiția, determinarea și forța de a păși înainte fără să se întrebe „de ce eu?”. A înțeles că nu-l ajută deloc dacă se uită în urmă la trecutul său.
A înlăturat glasurile care nu i-au dat credit. A dat deoparte obstacolele. A ales să zâmbească în loc să plângă. A preferat să se dea cu capul de toate greutățile ca să guste mai apoi din succes, decât să stea pe loc.
A îndepărtat toate buruienile din drumul său anevoios și a cules pe măsura sufletului său mărinimos. A fost un copil încercat și a ajuns un adult care se simte întregit. Strălucirea îi vine din forța interioară. A dat sens vieții sale și-i purtăm admirația.
Sunt povești de viață care te miră cum nu sunt încă curpinse în paginile unui roman sau a unui film derulat pe micile ecrane. Cred cu tărie, acum după ce l-am cunoscut pe Mihai Căldăraru, că autobiografia sa ar surprinde o lume întreagă. Poate, la momentul potrivit, își va scrie propriul scenariu.
