De ce a cedat Prigozin? Se pot face mai multe ipoteze.
1. Prigozin ar fi fost încolțit în Rostov de ceceni, mult mai numeroși, trupele sale fiind în drum spre Moscova. Chiar dacă asta ar fi adevărat, nu era un motiv ca Prigozin să dea înapoi. Nimic nu îl oprea să fugă din Rostov, nu au existat nici un fel de filtre, putea trece chiar pe lângă ceceni. Iar bătălia care conta se ducea la Moscova. Nu mai spunem că Prigozin putea câștiga confruntarea cu cecenii în Rostov și își putea aduce întăriri. Deci varianta unui șah la rege pică.
2. Nu avea șanse la Moscova. Fals. Nu mai exista nici o armată rusă importantă între trupele Wagner și Putin. Wagner au fost atacați pe drum cu aviația, dar au doborât avioane și elicoptere ale armatei Rusiei. Erau o forță care avea toate șansele să cucerească Moscova.
3. Totul a fost un scenariu pus la punct de Putin. Rusia a pierdut tehnică de luptă și piloți în această confruntare. Toate părțile din Rusia ies slăbite după acest conflict. Fără Prigozin Wagner nu va mai fi Wagner, acea unitate de elită care a cucerit Bahmut, iar asta e o pierderea grea pentru Putin. Prigozin își pierde o bună parte din armată, care va ajunge la Ministerul Apărării din Rusia și va pleca în exil în Belarus, apoi prin Africa. De ce ar fi pus la punct un scenariu prin care și Putin și Prigozin au numai de pierdut? Confruntarea a fost cât se poate de reală.
4. Atunci de ce a cedat Prigozin? Cred că motivul este tocmai acela pentru care Prigozin a fost susținut de mulți adversari ai Rusiei. Un război civil în Rusia venea tocmai bine pentru rezolvarea rapidă a războiului din Ucraina și integrarea acestei țări în NATO. Putin, care se pare că fugise deja din Moscova, ar fi fost obligat să apeleze la armata rusă din Ucraina pentru a rezolva problema Prigozin. Dar să nu uităm că Prigozin a susținut războiul din Ucraina, chiar în timpul puciului le-a permis piloților ruși din provincia Rostov să atace ținte din Ucraina. Cred că și-a dat seama, i s-a explicat, că prin acțiunea sa Rusia pierde războiul. Iar Prigozin este un naționalist rus, la fel de toxic ca și Putin. Da, cred că tocmai naționalismul său l-a făcut să cedeze. A realizat că dacă merge mai departe, asta poate să însemne începutul prăbușirii pentru Rusia (dar și pentru Belarus).
Am asistat totuși la un moment istoric. Rebeliunea lui Prigozin nu a relaxat tensiunea socială din Rusia, ci a agravat-o. Rușii au văzut că Putin poate fi dat jos, am fost foarte aproape de un astfel de moment. Nemulțumiții nu pot să stea liniștiți cu ideea că au obținut totuși ceva, pentru că nu au obținut nimic. Iar timpul în care a avut loc această rebeliune a fost prea scurt pentru ca opozanții regimului lui Putin să obosească. Astfel premisele unei explozii sociale în Rusia sunt îndeplinite, Prigozin doar a aprins fitilul.
Dar pentru Putin greul abia începe. Ofensiva ucraineană decurge bine, chiar dacă încet deocamdată. Cele mai importante rezerve ale Kievului nu au intrat încă în luptă, lucru recunoscut chiar și de Putin. Armata rusă condusă de Șoigu și Gherasimov nu se poate reforma, iar acuzațiile aduse de Prigozin vor începe să cântărească din ce în ce mai greu pe fondul înfrângerilor de pe câmpul de luptă. Asta va amplifica nemulțumirea socială din Rusia.
Am trecut însă pe lângă un moment foarte prielnic pentru înlăturarea dictaturii lui Putin. Nimeni nu se gândea că Prigozin ar putea să-i ia locul, Prigozin ar fi fost înlocuit pentru că nu ar fi făcut față în poziția de lider al Rusiei. Dar acum existau mijloacele și mobilizarea. Un astfel de moment apare rar, dar apare. Data viitoare Putin nu va mai putea invoca interesul național și războiul din Ucraina. Desigur, Prigozin nu va mai fi acolo, dar poate să fie altcineva. Un rebel care să apară în tabăra lui Putin, Legiunea Rusă Liberă susținută de Kiev, opoziția din Rusia care ar putea scoate oamenii în stradă pe fondul înfrângerilor din război.
