Sute de persoane din străinătate adoptate din România în urmă cu mai bine de 20 de ani au reuşit, în ultimii patru ani, să îşi găsească părinţii biologici prin intermediul unei pagini de Facebook. Totul a început când o româncă originară din judeţul Buzău şi stabilită în Irlanda a început să îşi caute fratele, care a fost adoptat în urmă cu 26 de ani, se arată într-un reportaj Agerpres.
,,Salutări din Belgia ! Mă numesc GRIGORE VALENTINA și sunt în căutarea mamei mele, GRIGORE CECILIA. Mi-am dorit întotdeauna să-mi găsesc rădăcinile românești, dar de abia acum mi-am făcut curaj. Sunt născuta la dată de 14 iulie 1983, în Buzău. Am fost la două case de copii, până în anul 1990, când am fost adoptată în Belgia. În certificatul meu de naştere, înregistrat la Buzău, este trecut doar numele mamei. La tată nu este trecut nimeni. Doresc să o cunosc pe cea care mi-a dat viaţă, să ştiu dacă mai am fraţi şi surori sau alte rude. Cu puținele informații pe care le dețin, sper să mă ajutăți să-mi îndeplinesc visul. Vă rog să-mi DISTRIBUIȚI anunţul. Mulţumesc tuturor celor care mă pot ajută.”
Pagina de Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitaţi ai României„, creată în ianuarie 2015 de Ileana Cunniffe Băiescu, are zilnic solicitări de la persoane adoptate şi este urmărită de peste 60.000 de oameni. Despre fenomenul adopţiilor de după Revoluţie, despre haosul creat s-a scris mult, mai ales în presa internaţională. S-a vorbit inclusiv despre copii adoptaţi pentru a li se preleva organe. Cei care şi-au găsit părinţii arată însă contrariul, că au familii bune, care i-au îngrijit. Dacă au avut toţi norocul acesta este greu de aflat în lipsa unor statistici clare oficiale. Cel mai probabil, adevărul despre ce s-a întâmplat cu toţi cei adoptaţi nu-l va şti nimeni, niciodată.
Distribuie articolul mai departe pentru a ne ajuta să îi găsim.