Deja om de afaceri, Constantin Toma a găsit oportunitatea de a cumpăra primul activ vândut în oraș de la fostele întreprinderi comuniste. A început să asambleze produse pentru companiile de apă. După un timp, a fost contactat de nişte ingineri de la Romcarbon Buzău pentru a-i prezenta o invenţie de purificare a apei. Avea să câştige cu ea medalia de aur la Salonul mondial de invenţii, de la Bruxelles, doi ani mai târziu. Şi-a deschis imediat o fabrică de filtre de apă, denumită Aquator, care au avut mare căutare în ţară şi străinătate, se arată în publicația online qmagazine.ro.
„Am intrat în industria apei așa de tare, încât am reușit să-l aduc pe președintele de atunci al României în prima vizită a sa la o firmă privată în România. În 1994, un grup dintre inginerii pe care-i aveam atunci a venit cu o propunere de brevet de invenție care a luat medalia de aur la un Mondial de invenții de la Bruxelles. Filtrele de apă Aquator: blocuri poroase din cărbune activ și argint, care asigură o purificare naturală a apei. Povestea a fost supermediatizată atunci. Așa am înlocuit pentru Armata României acele stații Cristal 4000, rusești, sovietice, care erau niște containere imense, iar la noi erau pe bucățele. Cântăreau împreună cam 100 și ceva de kilograme, dar puteam să le car și cu măgarul, și cu elicopterul. Puteau fi asamblate într-un sfert de oră și erau și la standardul NATO. De atunci ne-am creat o industrie în România, în domeniul acesta, al tratării apei, al epurării apei, al tratării în stații.”
În 1999, Constantin Toma a cumpărat Aromet, succesoarea uzinei Metalurgica, unde lucrase înainte de Revoluţie.
Ulterior, a înfiinţat şi alte societăţi noi, cum ar fi Superlit, în colaborare cu o firmă turcească pentru producerea de ţevi din GRP, colaborare la care Romet a renunţat între timp. În 2009, cifra de afaceri a companiei a atins aproape 300.000.000 de euro.
Criza economică din 2009 a avut însă impact din ce în ce mai mare asupra grupului, acesta înregistrând în 2012 pierderi şi dificultăţi la încasarea facturilor, pe fondul creșterii valorii dobânzilor, a creșterii diferențelor de curs valutar. Grupul a intrat în insolvenţă la începutul lui 2013 în încercarea de a se redresa.
„Am cerut insolvența în decembrie 2012 și am intrat efectiv în insolvență de ziua mea, la 1 februarie 2013. Am intrat în faliment și am ajuns primar. Pentru că, în mod normal, rostul meu nu era la primărie, era să am 7.000 de oameni angajați. Avusesem 300.000.000 de euro cifră de afaceri. Timpul a trecut foarte repede”, își amintește cu tristețe Constantin Toma, conform qmagazine.ro.
