Pe dealul Cucuiata, din satul Grăjdana, comuna buzoiană Tisău se află astăzi câteva ziduri in ruină de la vechea cetăţuie ridicată de doamna Neaga,soţia lui Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591).
În trecut ,Cetăţuia a fost folosită ca un turn de observare: de unde se vedea o mare parte a Văii Nişcovului . Este aşezată într-un loc greu accesibil, de aici şi expresia ” aşezată la Cucuiata ” sau ” parcă ar fi de la Cucuiata”
Gheorghe Petcu, în cartea ”Judeţul Buzău – Legende şi istorie”
În caz de pericol, de aici plecau ștafete călare ,pe cărări ascunse (cu potcoavele puse invers, după cum spun bătrânii zonei) spre reședințele Doamnei Neaga, care era, astfel, mereu la curent cu mișcările trupelor dușmane.
Din vechea fortificație se mai păstrează astăzi câteva ziduri și intrarea într-o galerie, parțial astupată, care se presupune că făcea legătura cu schitul Izvoranu, aflat la câțiva kilometri distanță.
Din nefericire,drumul până la fortificaţia Cucuiata nu este marcat. Cetaţuia zace astăzi undeva pe vârful dealului ,plină de buruieni si tufe .Datorită vegetaţiei sunt şanse mari sa treci prin zonă şi sa nu o zareşti,iar din cauza stării in care se află,nu cred ca va mai dura mult ,iar din construcţia ”Reginei Buzăului”,chiar nu va mai rămane nimic .
De fiecare dată când auzim expresia ”la cucuiata” intuim sensul de izolare în sălbăticie, depărtare, însă cei mai mulţi dintre noi nu ştim de unde provine. În mediul academic, originea expresiei este localizată adânc în istorie şi potrivit unor cercetări ,cuvântul “cucuiata” avea iniţial sensul de lăcaş de cult.