Veste extrem de tristă pentru oamenii de cultură din județul Buzău. Roxana Mihaela Constantinescu se retrage din branșa scriitorilor.

Tot timpul ni se spune să nu renunțăm niciodată la visul nostru, la ceea ce ne face plăcere sau la ceea ce ne relaxează, dar ce se întâmplă în momentul în care observi că ai obosit? Însă frumosul nu obosește! Totuși, atunci când eul tău nu mai poate fi mulțumit e timpul să iei o pauză sau să te retragi definitiv din scenă?

Mishima spune că: „O creație lipsită de vlagă nu-i poate atrage pe oameni și nici pe autor.” Poate că pe aceste cuvinte se bazează toți cei ce aleg să se retragă din lumea fantasmagorică a literaturii.

E greu să scrii. Doamne, câte ore de nesomn! Câte griji…Câte gânduri…Nu cred că și-ar dori nimeni să fie în pielea unui scriitor sau a unui cronicar. Pe acești oameni îi apreciază oare cineva la adevărat lor valoare cât timp sunt în viață sau doar îi folosesc pentru a-și atinge scopurile? De câte ori i-am întrebat dacă sunt bine? Sau dacă mai rezistă jugului pe care-l poartă și doar pentru a lăsa în urma lor o carte, pe care poate, cândva, cineva, o va citi.

Trecem pe lângă oamenii de cultură, de o adevărată valoare, persoane cu har, ce pot descreții mii de frunți, pot face din nimic un univers, dar nu pot opri timpul pentru a se bucura de ceea ce au realizat.

Cronicarul, doamna Roxana Mihaela Constantinescu, avocat de meserie, critic literar prin alegere, își exprimă opțiunea fermă de a se retrage un timp din lumea tuturor posibilităților.

,,Ai și tu o fotografie bună?”

,,Nu am. Evit sa mai ma uit la mine.
Am întrat aici acum un deceniu , dintr-o joaca și mă pregătesc să ies.
Privesc în urmă, ce de timp pierdut !”

,,Las în urma priviri limpezi, culoarea intensa a parului, ore de călătorie prin nimic , un simulacru de relaxare …
Am adunat atâta oboseala, nemișcare la greu, nopți nedormite, am pierdut atâția prieteni buni. Am citit mai puțin, am călătorit și mai puțin…
Ma retrag pentru o vreme, în tăcere.
Am exersat asta în ultima luna și se poate .
Rămas bun !
P.S. Nu știu dacă ați observat, dar am îmbătrânit împreună, fără niciun folos.”

Roxana Constantinescu

Jurist, dar cu o voce blândă, suavă de povestitor, un glas total opus mediului din care vine, a făcut pe mulți dintre cei din Buzău să citească. Opinia dânsei cântărea enorm. Doar pe baza a ceea ce povestea îți trezea imediat interesul de a citi.

Buni, lui Green îi pare rău! Poate că a fost prea egoist, prea mafiot, prea insensibil…Nu a știut să vă asculte suficient de bine și s-a grăbit către alte meleaguri, cazuri și alte povești…Nu prea și-a făcut datoria de „nepot”.

„Mrs. Green” așa cum îi spuneți a fost un râzgâiat. S-a bucurat de prezența domniei voastre la cele două lansări de carte, ba chiar la al II-lea volum ați fost unul dintre speakeri. Cine va putea oare să-l prezinte mai bine pe acest prost scris al Japoniei? Renegat de ai săi, dar înconjurat de atât de multă bunăvoință din partea unor oameni ce l-au îndrăgit încă din prima clipă și i-au dat șansa de care avea nevoie.

Detectivul rămâne profund îndatorat și-și pleacă fruntea până jos, pe tatami, pentru a vă arăta recunoștința. Fără dumneavoastră nu exista acel loc doi pentru fostul lider yakuza.

Totuși, cum nu-i place niciodată să rămână dator, vă promite o surpriză de proporții în noua sa carte.

Până atunci, aveți grijă de dumneavoastră! Poate vă veți hotărî ca după această mică pauză să vă întoarceți printre miile de cărți și personaje ce așteaptă să vi se descopere. Lumea literaturii din Buzău are nevoie de excelenta dumneavoastră cronică!

By Panait Elena

Zâmbeste! Viața e frumoasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *