Capitalismul pe înțelesul tuturor. Studiu de caz: bicicletele publice de la Buzău

Contextul:

Pentru cei care nu sunteți din Buzău, în articol este vorba despre bicicletele urbane,  cumpărate din bani publici și puse, contra cost, la dispoziția cetățenilor pentru transportul în oraș. Inaugurarea proiectului   Velo City s-a făcut pe 15 noiembrie 2023.

Motivul articolului:

Am plecat acum ceva vreme din Micro 14. Am trecut pe lângă bicicletele așezate pe un trotuar plin de gropi și de bălți. Sunt înmuiate bine pentru că de sus cade o ploaie deasă și rece. Mă gândeam la bicicleta mea care stă bine mersi la căldură și la primăvară nu va avea pic de rugină.

De ce invoc capitalismul?

Mă doare sufletul să văd cum se distrug aceste bunuri comune. Și ele sunt ale noastre, iar dacă înțelegeam că totuși capitalismul are și avantaje, nu stăteau atâția bani publici în ploaie. Și bani europeni dacă sunt tot din impozitele și taxele românilor sunt luați și trebuie utilizați pentru proiecte bune.

Cum putea rezolva capitalismul problema?

Dacă era o treabă sănătoasă transportul pe bicicletă în Buzău, inițiativa privată ar fi apărut și și-ar fi dezvoltat o afacere. Dacă nu a apărut înseamnă că serviciul nu e necesar și nu este productiv.

De ce privatul și nu statul?

Antreprenorul nu le-ar fi aruncat iarna în stradă și nici nu le-ar fi lăsat acum în ploaie. Văd pe net de două zile că aceste biciclete  fie ajung pe la Vulcanii Noroioși, deși scopul lor este urban, fie sunt aruncate și vandalizate. Am văzut că se va ocupa poliția de găsirea lor. Alte cheltuieli și o deturnare a atenției poliției de la problemele reale precum consumul de droguri. Dacă erau rezultatul unei inițiative private, proprietarul s-ar fi îngrijit de starea lor, de recuperarea lor, de modul de utilizare. Așa …. le-au luat și unii de la care poliția nu va putea lua nimic. Știu și ei știe și poliția. Deci pentru stat e pierdere curată.

Și ar mai fi ceva…. Dacă erau private statul încasa bani. Așa doar risipește. Costul închirierii nu va acoperi niciodată pierderile. Antreprenorul însă ar fi avut un profit, ar fi plătit un impozit, iar bugetul local ar fi câștigat. Așa …. parcă vedem că mai apare încă un serviciu, un departament, care să gestioneze biciclete.

Dar dacă statul vrea să impună o direcție urbană și privatul nu-i dă concursul?

Dacă era așa, autoritățile făceau piste de biciclete. Să pui biciclete unde nu-s piste e curat meșteșug … vorba diaconului Creangă. Dacă erau piste și exista siguranță în trafic industria locală de profil se dezvolta. Este însă complicat să mergi cu bicicleta prin Buzău. Am încercat și am ajuns transpirat leoarcă la muncă, nu de la pedalat, ci de spaimă.

Concluzia:

Ceea ce poate face antreprenorialul statul nu poate face niciodată. Antreprenorul simte, investește, vrea profit și își îngrijește vehiculul cu care-l obține. Statul risipește, așa cum vedem în cazul bicicletelor lansate la drum iarna și înmuiate de ploi și zăpezi.

Nota bene:

Acest articol nu este o critică, ci o constatare. Am precizat pentru a evita ochii umezi ai cuiva care va începe să se plângă în dreapta și în stânga. La ce umezeală e afară, lacrimile sunt prea mult.

Sursă: paulnegoita.ro