Anul 1940 se pare că a fost unul plin de renovări, iar „Acțiunea Buzăului” nu a pierdut nicio clipă din viața cotidiană a orașului.
În urma intervențiilor domnilor: Ministrul Subsecretar de stat C. Tegăneanu și Al. Suciu, primarul orașului Buzău, Ministrul Lucrprilor Publice a luat asupra sa refacerea Palatului Comunal, însumându-l în campana de lucrări imediate.
Lucrările de reconstrucție vor fi începe în primăvara acestui an, urmând ca ele să fie terminate până în toamnă, bineînțeles dacă nu se vor întâmpina greutăți în ceea ce privește procurarea materialului de construcție.
Exteriorul Palatului va fi reconstituit, pe cât va fi cu putință, exact după vechea clădire, iar interiorul va suferi unele modficări cerute de o mai sistematică împărțire a încăperilor. Dat fiindcă primăria a fost a degravată de această lucrare prevederile bugetare și fondurile disponibile vor fi folosite pentru „opera” de canalizare a orașului, problemă a cărei realizare nu mai poate fi întârziată.
PALATUL COMUNAL APARE ÎNTR-O SCRIERE CONTEMPORANĂ
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
„Pierdut în gânduri nu am realizat când m-am trezit față în față cu Palatul Comunal, emblema orașului meu, cel ce veghează neobosit tot ceea ce se întâmplă în jur. Construit între anii 1899-1903 a rămas după spusele lui Nicolae Iorga: „…cea mai frumoasă primărie din oraș și o podoabă de mare preț pentru Buzău. Clădirea a fost înălțată din cărămidă arsă, pe un soclu de piatră, în locul fostei grădini publice. Are parter, etaj şi turnul cu ceas. Ultimul văzându-se de la mare depărtare. De fiecare dată când e fix, un scurt fragment din melodia „ Cât e Siriul de mare” se aude și-ți umple inima de sentimente și de dor. La ridicarea zidurilor groase s-a folosit piatră de Ciuta, dar și din carierele din Dobrogea şi de la Câmpulung. Într-un vechi ziar citisem că a fost bombardat de germani și refăcut. A fost râvnit de nemți. Nu am fost niciodată înăuntru, însă pot oricând doresc să mă plimb nestingherit printre coloanele lui de la exterior și să-mi închipui că vizitez Taj Mahalul. O arhitectură pe care nu o pot descrie în cuvinte, dar de care te vei îndrăgosti.”
DL. GREEN: O UMBRĂ A TRECUTULUI
Germanii au dorit să „pună mână” pe Palatul Comunal din Buzău în al Doilea Război Mondial, pentru ei fiind o piesă de muzeu și o desăvârșită operă de artă. Dar mai multe despre istoria lui într-un viitor articol.