Revoluția Română – 13 orașe martir
În documentele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în conformitate cu prevederile Legii 42-90 (republicată), erau înscriși un număr de 28.224 de revoluționari. Această cifră include răniții, precum și decedații „în legătură cu evenimentele”. Totalul orașelor martir este de 13, cuprinzând 15.823 de persoane, respectiv peste 61% din totalul revoluționarilor care au dobândit certificatele și titlurile conform legii amintite mai sus, dar sunt înregistrați revoluționari și în celelalte 29 de județe care nu includ orașele martir.
Legea 42/90 a fost inlocuită de Legea 341/2004 (Legea Recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989). Există numeroase persoane care au fost rănite sau reținute pe durata revoluției (și dețin dovezi clare în acest sens) care nu au solicitat niciodată certificate de revoluționari. Există persoane care au decedat în urma împușcării la revoluție, dar care nu au fost declarate din diverse motive: nu au avut familie sau au fost cadre ale instituțiilor militarizate. Cele mai multe persoane nedeclarate ca fiind rănite, reținute sau decedate în decembrie 1989 au provenit din cadrul Armatei, Miliției sau Securității.
Cel mai grav este că nici măcar nu se știe câți „revoluționari” sunt exact, deoarece nu există o bază de date. Se estimează un număr de 17.000, însă nu este sigur.
Un scenariu identic în toate orașele
Cele mai multe neclarități legate de desfășurarea evenimentelor de la sfârșitul anului 1989 sunt legate de cauzele care au condus la continuarea măcelului, începând cu după amiaza zilei de 22 decembrie. Regimul dictatorial căzuse, familia Ceaușescu fugise, armata anunțase că a „fraternizat cu poporul”, la fel și Miliția și Securitatea. În toate unitățile se primise ordin să se stea în cazărmi și să nu se mai utilizeze arme împotriva populației.
Cu toate acestea, spre înserat, din zona fostului CC-PCR au început să se audă focuri de armă care au cuprins, pe rând, și alte localități ale țării. Peste tot scenariul a fost identic: a reînceput teroarea, omorul, numărul victimelor fiind considerabil.
Lupte grele în Bariera Ploieşti (Buzău)
Pe raza municipiului Buzău, s-au dus lupte aprige soldate cu decese în Bariera Ploieşti, în zona Episcopiei, la fosta fabrică de mase plastice Chimica şi în Palatul Comunal. Titi Dumitrache, mecanic de profesie, a fost împuşcat cu o rafală de mitralieră în timp ce traversa intersecţia din Bariera Ploieşti. Cadavrul său a zăcut mai multe ore lângă caroseria ciuruită.
Dinspre Cimitirul Eroilor se trăgea intens spre unităţile militare, iar militarii au răspuns pe măsură. „S-a tras spre unitatea militară din zona podului Drăgaica chiar şi dintr-o locomotivă staţionată în Depoul CFR. În altă zi, un individ în uniformă de miliţian a tras cu pistolul în direcţia militarilor din unitate. După câteva secunde, a dispărut. Din fericire, gloanţele trase de bărbat nu au atins pe nimeni dintre cei prezenţi în curte. Un alt individ se afla pe acoperişul blocului Olimpic. Era îmbracat cu o geacă neagră. A tras în noi timp de câteva minute, apoi s-a făcut nevăzut”, povesteşte un militar buzoian care se afla în unitate în acele zile de foc.
„Ne-am pitit în cadă, prin șifoniere, pe unde credeam la momentul acela că suntem în siguranță. Veneau gloanțe din zona în care este astăzi Divizia 2 Infanterie Getica. Toată lumea striga că sunt teroriști pe blocuri, oameni îmbrăcați în negru, dar de fapt se iscase o isterie generală și din acest motiv au murit atâția copii. Băiatul meu voia să se ducă să își apere locul de muncă, că îl capturează inamicii, abia l-am ținut în casă. Cel puțin un coleg de-al lui știu sigur că a murit împușcat, deoarece serviciul era în zona unităților militare și se trăgea acolo ca la nebuni. Un balamuc total!”, ne-a relatat un buzoian trecut de 70 de ani, care locuiește și astăzi la unul din blocurile de pe Aleea Tineretului.
La fabrica de mase plastice Chimica, muncitorii din cadrul gărzilor patriotice instalaseră o mitralieră. Sub influenţa băuturilor alcoolice, aceştia trăgeau în toate autovehiculele ce păreau suspecte. Cei mai mulţi buzoieni au murit răpuşi de rafalele celor care au primit arme, nu puţini la număr şi majoritatea sub influenţa băuturilor alcoolice, dar şi a militarilor în termen, slab instruiţi, în locul instrucţiei ei fiind trimişi la muncile câmpului.
Cei care se instalaseră la putere lansau apeluri disperate către populație, anunțând că „teroriștii atacă instituțiile și forțele fidele regimului comunist trag în civili, otrăvesc apa, omoară copii și transportă muniție în colivă, în sacoșe”. Până în prezent, bineînțeles că nici un terorist nu a fost identificat, iar cei care au preluat puterea atunci au de dat mulțe explicații, dar cine să-i tragă la raspundere?
Un nou pol de putere se coagulase în jurul lui Iliescu, un personaj controversat. Acesta fusese îndepărtat din București de Ceaușescu, a ocupat funcția de secretar-adjunct al comitetului județean al PCR Timiș, mai apoi din Iași, iar din 1984 fiind îndepărtat cu totul din funcțiile de conducere și devenind director al Editurii Tehnice până în 1989. El a fost membru fondator al Frontului Salvării Naționale.
Reacția lui Ceaușescu, după ce a aflat că Iliescu este noul șef al statului: “Ţi-am spus să-l lichidăm”
Înainte de a muri, Ceaușescu a primit vestea noului său înlocuitor. Scena a fost descrisă de maiorul Ion Mareş, locţiitor al comandantului unităţii:
“M-am reîntors în biroul unde erau ţinuţi soţii Ceauşescu şi am avut cu aceştia o altă discuţie. Nicolae Ceauşescu a întrebat de cine este condusă armata, iar eu i-am spus că, din câte am văzut la televizor, de generalul Militaru, iar el a întrebat cine e, la care Elena Ceauşescu i-a răspuns că este un agent sovietic. Am mai întrebat cine conduce ţară, iar maiorul Tecu i-a spus că Ion Iliescu. Aici a devenit nervos şi a ţipat la Elena: Ţi-am spus să-l lichidăm, dar nu m-ai înţeles, ai spus că este suficient să-l marginalizăm!“.
Va continua…
Sursa – Wikipedia, HotNews, Adevărul, Impact, Romulus Cristea – „Revoluţia Română. Mărturii Şi Documente” (Cărți și lucrări de specialite, Colecții de reviste și ziare).
