Biserica „Sfântul Nicolae” din Buzău, din cartierul Dorobanți, a primit spre închinare moaștele Sfântului Mucenic și Tămăduitor Trifon, în data de 30 ianuarie. Acestea vor rămâne în Sfântul locaș până duminică, 4 februarie 2024.
În această perioadă specială, Biserica va avea următorul program liturgic:
Marți 30 ianurarie, de la orele 19:00 – se vor face Vecernia și Litia. În jurul bisericii se va face procesiunea cu Sfintele moaște, iar mai apoi se vor săvârși Utrenia și Sfânta Liturghie.
Miercuri 31 ianuarie, de la orele 10:00 – se vor face Canonul Paraclis și Acatistul Sfântului Mucenic și Tămăduitor Trifon, iar după-amiază de la orele 17:00 se vor oficia Vecernia, Litia și Utrenia.
Joi 1 februarie – de la ora 7:00 se va face slujba de sfințire a apei (agheasma mică), Acatistul Sfântului Mucenic și Tămăduitor Trifon, Moliftele Sfântului și Sfânta Liturghie. Începând cu orele 17:00 vor avea loc Vecernia și Litia.
Vineri 2 februarie – tot de la ora 7:00 se vor face Utrenia și Sfânta Liturghie, urmând ca la orele 16:00 să aibă loc Taina Sfântului Maslu,
Sâmbătă 3 februarie – de la ora 7:00 se va oficia Sfânta Liturghie și Parastasul (pentru cei adormiți), iar de la 16:00 se vor face Vecernia, Litia și Acatistul Sfântului Mucenic și Tămăduitor Trifon.
Duminică 4 februarie – 7:00 se vor oficia Utrenia și Sfânta Liturghie, în timp ce de la orele 16:00 se vor oficia Canonul Paraclis și Acatistul Sfântului Mucenic și Tămăduitor Trifon, iar mai apoi va urma plecarea Sfintelor Moaște.
Despre Sfântul Mucenic și Tămăduitor Trifon…
Sfântul Mucenic Trifon s-a născut 232, în localitatea Lampsacus din Frigia, o provincie romană din Asia Mică. Încă de când era prunc, preabunul Dumnezeu a binevoit a sălășlui într-însul harul Sfântului Duh și a-i hărăzi darul de a face minuni, că nu numai din gura pruncului aceluia, ci și din faptele lui cele minunate să se săvârșească laudă. Tămăduia toate bolile, dar mai ales avea stăpânire asupra diavolilor.
Sfântul Trifon a salvat întreaga comunitate din Lampsacus de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii invazia lăcustelor care devorau lanurile de grânele ale oamenilor de acolo. Datorită acestui fapt, Sfântul este ocrotitorul agricultorilor, al celor ce au păsări, ocrotitor de grindină, dar și mare tămăduitor și izgonitor de duhuri necurate.
O minunea din viața Sfântului Mucenic și Tămăduitor Trifon
În anul 295 la conducerea Romei a urcat pe tron Gordian care, deși era închinător de idoli, nu-i prigonea pe creștini. Acesta avea o fiică preafrumoasă, învățată și înțeleaptă, pe nume Gordiana. Ajungând ea șa vârsta căsătoriei, mulți dintre cei mai mari și slăviți boieri doreau să o logodească cu fiii lor, datorită frumuseții și înțelepciunii ei.
În acea fecioară însă, prin voia lui Dumnezeu intrând diavolul, o muncea neîncetat, aruncând-o în foc și în apă. Și nu puțină mâhnire aveau părinții și plângeau amar și aducând la ea doctori înțelepți și nimic nu-i puteau face.
Atunci, singur diavolul, prin voința lui Dumnezeu, a strigat, zicând: „Nimeni nu va putea să mă izgonească de aici, decât numai tânărul Trifon!” Îndată împăratul a trimis în toată lumea ca să-l caute pe Trifon. Au adus mulți cu acel nume, dar nici unul n-a putut să izgonească pe diavol din fiica împăratului, până ce l-au aflat pe Sfântul Trifon, tânărul, în părțile Frigiei, în satul Campsada, lângă un izvor, păscând gâștele. Acesta a fost adus degrabă la Roma, având pe atunci numai 17 ani.
Când s-a apropiat sfântul de Roma, a cunoscut diavolul venirea lui și, muncind cumplit pe fecioară, striga: „Nu pot să locuiesc aici mai mult, că aproape este Trifon, care după trei zile va sosi și nu pot să rabd mai mult”. Așa strigând vicleanul duh, a ieșit dintr-însa. A treia zi, sosind în cetate Sfântul Mucenic Trifon și ducându-l în palatele împărătești, a fost primit cu dragoste de către împărat, pentru că l-a cunoscut împăratul după cuvintele acelea pe care le-a grăit diavolul când a ieșit din fiica lui.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Mucenic Trifon (1 februarie)
În vechime, dar pe alocuri și în prezent, exista obiceiul de a sfinți apa (agheasma) în prima zi a fiecărei luni. Astfel, apa sfințită în ziua de 1 februarie este numită “agheasma Sfântului Trifon”. De ziua Sfântul Trifon, viticultorii, pomicultorii și grădinarii evlavioși țin post și cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile cu agheasmă, spre a fi păzite de insecte dăunătoare și de calamități naturale. Tot în aceasta zi, unii oameni gospodari aduc la biserică semințe de cereale și legume, spre a fi binecuvântate de preot pentru semănat.
În sudul Olteniei există un ritual complex de pregătire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor. Pe lângă acest obicei de tăiere a corzilor de viță-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantațiilor și afumau via cu o cârpă aprinsă, spre a feri via de pătrunderea forțelor malefice.
Odată ce ritualul de la vie era încheiat, viticultorii se îndreptau în alai spre casă. Veneau spre casă purtând pe cap cununi făcute din primele corzi tăiate din vie. Acasă, aceștia erau așteptați cu o masă abundentă, semn că astfel trebuia să fie și producția viticolă.
În zonele Banatului și ale Transilvaniei, în ziua de 1 februarie bărbații ieșeau în livezi și după ce curățau pomii îi stropeau cu apa luată în zori din izvoare și sfințită de preot.
Un alt obicei întâlnit în aceasta zi era „scuturatul pomilor”. Cu topoarele în mâini, bărbații loveau pomii la rădăcina, mimând tăierea acestora: „- Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai”. Răspunsul era dat de un copil în vârstă de 7-8 care simboliza „sufletul pomului: – Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi, când vremea mi-a veni și de noroc ți-oi fi”.
Ziua de 1 februarie este numită în unele zone Ziua omizilor. La această dată, unele gospodine sfințeau grâul și porumbul pe care îl aveau spre a fi semănat. Alte gospodine mergeau cu turte la mușuroiul furnicilor și le spuneau: “Cum vă dau eu de mâncare, așa voi să nu-mi mâncați recolta!”.