Ziua culturii românești este sărbătorită azi, o dată cu aniversarea a 172 de ani de la nașterea marelui poet român Mihai Eminescu.

Despre Eminescu s-a scris și încă se va scrie, însă nimeni nu-l va putea egala vreodată.

Azi, voi împărtăși cu voi câteva lucruri neștiute sau mai puțin știute despre „poetul nepereche”.

„Viața” și „Stele în cer” au fost ultimele sale poezii, descoperite într-un carnețele de admiratori, în buzunarul halatului ponosit de timp.

2. „Sunt năruit” a fost ultima propoziție rostită de Eminescu înainte de a trece în neființă. Moartea nu i-a fost una pe măsura intelectului său. Dispare dintre noi la data de 15 iunie 1889, la ora 4 dimineața, în Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din București.

3. Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca și verișoara lui Caragiale, este muza poemului „ Pe lângă plopii fără soț ”. La acea vreme Mihai era îndrăgostit de această femeie.

4. Un lucru neobișnuit și cât se poate de bizar, în perioada copilăriei micul Eminovici, își speria tatăl cu șerpi.

5. Poate că ar părea ciudat, dar arta și portul merg mână în mână și asta o spun marii scriitori în autobiografiile lor.

Lui Eminescu îi plăcea fotbalul și înotul. Se spune că iubirea de jocul cu mingea a primit-o de la învățătorul său, Aron Pumnul, însă sportul care excela, era înotul.

6. Eminescologul Theodor Codreanu, în lucrarea sa, „ Eminescu și mistica nebuniei” notează următorul aspect: „Foarte excitat, sentiment al personalității exagerat, vrea să se călugărească, dar să rămână în București.” La ce mănăstire și-ar fi dorit Eminescu să se călugărească, nu știe însă nimeni.

Da, poetul a dorit să se călugărească în anul 1883, atunci când „era stricat cu toată lumea”. Vedea în acesta taină singura lui salvarea de la internarea pe care i-o pregătea în secret Maiorescu.

7. Că e greu de trăit cu un artist neînțeles în casă, a aflat asta pe pielea lui însuși Ioan Slavici, ce o perioadă l-a găzduit pe „poetul nepereche” în casa lui. Scriitorul consemna pe atunci: ”Îi băteam în perete, el stingea lumânarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Aprindea din nou lampa și începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și îl rugam să mă lase să dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor și el se făcea tot mai îndărătnic și zicea că abuzez de afecțiunile lui și-l terorizez.” De fapt, toată neînțelegerea a plecat de la faptul că lui Eminescu îi plăcea să citească cu voce tare, să se plimbe prin casă atunci când scria, câteodată dădea cu pumnul în masă, făcea gălăgie și se certat cu oricine l-ar fi întrerupt din actul creator.

8. Poetului îi plăcea să citească și pentru asta se încuia zile și nopți întregi în cameră. Pentru el în acel moment timpul părea împietrit, uitând complet că trebuie să doarmă sau să se îngrijească de sănătatea trupului.

Tot Slavici aduce în atenția publicului următorul aspect: ”Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i cureţe ghetele. Răpus de oboseala, el dormea adeseori îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş. Barba şi-o uita nerasă şi fiindcă-l supărau ţepii ei, lua biceagul şi pierdut în gânduri sau adâncit în lectură şi-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n faţă. Când nu mai putea să o ducă aşa, schimba locuinţa, îşi cumpăra haine şi albituri noi, se rădea şi iar se simţea bine.”

9. „Trăiască nația!” era salutul nepereche al lui Eminescu. Pe acest îndemn îl folosea mereu când se întâlnea cu prietenii, iar dacă vreunul dintre ei, apucau să-l salute primul cu îndemnul de mai sus, poetul răspundea „Sus cu dânsa!”.

10. Eminescu și Veronica Micle au avut împreună un copil, doar că neșansa a fost ca acesta să se nască mort în 1879.

11. Poetul a urât matematica. George Călinescu spunea : „N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Şi, deşi aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăţa deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt ştiințele cele mai grele de pe faţa pământului”, se menţionează în „Viaţa lui Mihai Eminescu.”

12. Vicul major pe care l-au descris contemporanii săi, a fost fumatul. Unul dintre foștii săi colegi mărturisește: „Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar, în schimb, lua mai multe cafele negre şi fuma mult”. („Amintiri despre Eminescu”)

13. Fotografia cea mai cunoscută cu Mihai Eminescu a fost realizată în 1869, în Praga, în Piața Sf. Wenceslas. Pe atunci, el având doar 19 ani.