Unirea Principatelor Moldovei și ale Valahiei a avut loc la data de 24 ianuarie 1859 prin alegerea succesivă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza atât în Moldova (5 ianuarie 1859), cât și în Țara Românească (24 ianuarie 1859).
Azi, mi-am propus să nu vă țin o lecție de istorie, ci doar să vă las câteva informații știute sau mai puțin știute din acea vreme.
- Personajul lui Creangă „Moș Ion Roată” nu a fost inventat. Moș Roată a fost deputat în divanul Ad-Hoc a Moldovei, fiind un înfocat susținător al Unirii și al reformei agrare. Pe atunci, bărbatul avea 50 de ani și era în deplinătatea forțelor fizice și mentale.
2. În afara limbii și etniei, cele două principate nu aveau prea multe lucruri în comun.
„ De fapt, sunt două lumi care trăiesc destul de separat: vorbim de tradiții diferite, vorbim de teritorii între care nu au existat atât de numeroase contacte pe cât ne place nouă să credem. Se călătorea foarte puțin dintr-un Principat în altul. Și aș îndrăzni să spun că, pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea, boierii moldoveni sau boierii munteni călătoreau mai des spre Occident decât la Iași sau la București”, afirma istoricul Alin Ciupală.
3. Interesele strategice ale francezilor în zona Principatelor, îi face pe aceștia să ne recunoască UNIREA și nu simpatia față de popor sau „frăția” latinității.
C.A. Rosetti a atras atenția, din exil, camarazilor de luptă pașoptiști, prin scrisori, despre planurile lui Napoleon al III-lea cu Viena: el propune să cedeze Principatele austriecilor, în schimbul provinciilor italiene deținute de Habsburgi, Lombardia și Veneto.
Conducătorul Franței este refuzat. Napoleon se vede nevoit să schimbe strategia și încearcă destabilizarea puterii Imperiul Habsburgic, printr-o revoluție maghiară, cauzată de Unirea celor două Principate Române.
4. Unirea nu a fost doar visul oamenilor de atunci, ci și un joc al Marilor Puteri.
5. Iași sau București? Alegerea capitalei devine o problemă. Cuza este legat personal de Iași, însă din cauza apropierii orașului de granița cu Imperiul Rus, Bucureștiul devine singura soluție.
O parte din marii boieri ai Moldovei nu s-a împăcat niciodată cu faptul că centrul de greutate al noului stat este la orașul din Valahia și nu Iașul, dar această mână de oameni nu vor putea să încline vreodată balanța spre o sciziune.
6. Alexandru Ioan Cuza părea marioneta perfectă pentru a conduce Principatele Unite. Se trăgea din rândul boierimii de țară: tatăl său, Iancu Cuza, fusese sameș, iar mama sa, Sultana Cozadini, era o grecoaică fanariotă adusă în suita ultimului domn fanariot al Moldovei, fiind căsătorită aici fără zestre pentru a scăpa de mănăstire.
Căsătoria cu Elena, fiica boierului Iordache Rosetti, îi aduce lui Cuza protecția unei familii puternice în Moldova.
7. Cuza conduce Principatele Unite cu o „mână de fier” .
Alin Ciupală spunea: „ De la Legea instrucțiunii publice până la introducerea codurilor de legi, de la reforma administrativă până la reforma agrară, secularizarea averilor mănăstirilor închinate – toate sunt opere foarte importante, care pun bazele unor instituții de tip modern. Problema era că aceste instituții nu funcționează pe baza unor principii de tip modern, pe baza unei ideologii de tip liberal, ci sunt puse în mișcare de voința domnitorului, și asta era prea puțin.”
8.Pe termen scurt și mediu, reforma agrară se dovedește a nu fi o soluție chiar așa de bună pentru omul simplu de la țară.
Același istoric aduce următoarele argumente: „Alexandru Ioan Cuza le-a dat pământ țăranilor pentru că, transformându-i în proprietari, i-a transformat în plătitori de impozite. Numai că țăranii, în cele mai multe cazuri, nu au capacitatea materială de a lucra în mod eficient pământurile pe care le-au primit. În aceste condiții, țăranul este pus într-o situație extrem de dificilă: el trebuie să plătească statului un impozit în bani, dar n-are capacitatea de a-i obține. Țăranul nu poate să facă față acestei presiuni teribile. Și avem la dispoziție date statistice care ne arată că, de exemplu, șeptelul s-a înjumătățit sau că în anumite părți ale Principatelor Unite aproape că izbucnește foametea. Au fost și câțiva ani neprielnici agriculturii din cauze climatice.”
