Un interviu cu Dl. Green

Ce bine e să fi din nou acasă! Uhu! Chiar îmi era dor de micul meu orașel!

Mi-am început săptămâna în forță. Ajutat de echipa mea de nădejde, Marius, Vald și Elena, am poposit în biroul unei stimate doamne avocat. Să dau nume…să nu dau nume?! Am să mă risc: doamna Roxana Mihaela Constantinescu.

Ne-a primit călduros, cu un zâmbet larg și cu sufletul deschis. Asta îmi place la un om că indiferent de hainele meseriei pe care o poartă știe să se facă plăcut și să te atragă în dialog, fără a-ți impune o stare de teamă permanentă, gândindu-te că vei spune ceva greșit.

Am stat puțin la depănat amintir, i-am admirat biroul, dar și bibliotecile ticsite de cărți. O viață tumultuasă…plină de încercări….urcușuri și coborâșuri, dar cu toate acestea are puterea să zâmbească și să fie un om de care societate din ziua de azi are mare nevoie!

Am ascultat-o cu drag și am rămas profund impresionat. Simțeam că timpul s-a oprit în loc și că de fapt sunt la o întâlnire între prieteni și nu la un interviu.

De când i-am citit recenzia doamnei am avut în minte întrebarea: Oare chiar a reușit să mă cunoască cu adevărat doar din spunsele câtorva oameni? Ieri, am aflat că, DA!

„ Am avut de ales între două evenimente: un conscut, un consacrat și o noutate. Aproape că m-am decis pe ultima sută de metrii.

Parcul Marghiloman pentru mine e un loc de poveste, locație a fost atuu principal.

Eram obișnuită ca lansările să se țină în fața Palatului, dar pe măsura ce înaintam nu vedeam niciun scaun. Atunci, am rămas puțin surprinsă! Cumva, norocul mi-a surâs. În cale, mi-a ieșit micuța japoneză, Ayako. I-am admirat portul popular românesc pe care-l purta cu atât de multă dragoste, ciorăpelul care se potrivea mânușă, culoarea pielii și piciorul fin și delicat…

Acum, a apărut o altă problemă: Cum să o întreb de lansare? Oare știe română? Sau măcar engleză? Singurul  cuvânt pe care i l-am putut adresa a fost: „poem”. Vreau să-ți spun că în acea clipă m-a luat de mână și m-a adus în locul în care urma să se desfășoarea întreaga activitate.

Totul era înconjurat de verde, culoarea speranței. Marius se vedea impunător, așteptând parcă momentul începerii. O zgâtie de fata, ce părea să nu obosească se plimba când prin mulțime, când prin foișor. Autoarea e plină de energie! Doamna psiholog a creat portretul impecabil al personajelor, suprinzându-le personalitățile și făcându-te în același timp să vrei să le descoperi.

Ne-au repetat în nenumărate rânduri că au emoții, dar ele nu s-au văzut câtuși de puțin! Ați fost originali, aproape de perfecțiune!

Un singur lucru am să vă reproșez: TREBUIA MAI MULT TINERET! În rest, ați fost fantasitici!”

Mulțumim pentru timpul acordat, pentru cuvintele frumoase și pentru că ne-ați mai dat încă un imbold de a ne continua visul!

Pe această cale doresc să aduc mulțumiri și lui Vlad care și-a făcut treaba ca un profesionist ce este!

                                   DL. GREEN

Panait Elena

Zâmbeste! Viața e frumoasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *