Din nefericire, echipa exploratorilor a fost puțin „avariată” (nu am avut COVID). Ne cerem scuze că nu am mai fost în stare să ieșim pe teren și am pus pauză la poveștile și imaginile din drumețiile noastre. Deoarece trebuie să ne revenim încetișor, cu pași mărunți, astăzi am decis să vă prezint în câteva cuvinte și imagini, cea mai recentă ieșire a noastră.

În ultima perioadă, am trăit într-o nebunie totală, plină de vești aiurea și probleme de toate felurile. Am uitat pur și simplu de noi, am uitat de ceea ce ne făcea fericiți și am plecat pe un drum pe care mulți dintre noi nu am vrea să fim, dar ne-a luat valul și ne-am dus cu turma. Nu vreau să o dau în citate siropoase sau în drame, dar mie, personal, îmi lipsea ceva și parcă nu știam ce! Mai mulți factori mi-au influențat viața și timpul și m-au distras de la ieșirile săptămânale în natură, care reprezentau cam singura sursă de energie pozitivă. În felul acela puteam să-mi încarc și eu bateriile și să iau o gură de aer curat, atât la propriu cât și la figurat. Am zis să lăsam la o parte orice chestie, ne-am luat câteva bagaje și am plecat spre zona Siriului, pentru a căuta un loc de campare și relaxare.

Pe malul Lacului Siriu, uiți in ce lume trăiești

După cum ziceam mai sus, ne-am dus în zona Siriului, mai exact la coada lacului, fix acolo unde se formează. Drumul este unul decent, l-am putut străbate cu mașina noastră destul de joasă și până unde am așezat micuța noastră tabără, am mers puțin cu bagajele în spate. Telefonul închis, foc de tabără, glume, o berică rece, un grătar tradițional și cam asta era de ajuns să uităm de galagia de zi cu zi. Pentru că ne place să facem totul la superlativ, ne-am luat instrumentele și am încins un spectacol în aer liber, fară spectatori, am zis noi.

Două vulpi, foarte îndrăznețe, s-au gândit, probabil, că avem nevoie de companie și „s-au băgat în seamă” cu noi, în felul lor caracteristic: s-au luat de furat mâncare, bagaje, de fapt cam tot ce era pe lângă noi. Am încercat să ajungem la o înțelegere, dar nu ne-au dat pace decât în momentul în care nu au mai avut ce să fure. Am urcat în toiul nopții, până la mașină și am dus absolut tot ce nu puteam băga în cort. Mă bucur că ne-am făcut așa prieteni, fiindcă am înțeles că vin urși pe acolo și nu cred că sunt ei așa de înțelegători, ca vulpile. Seara a trecut pe nesimțite și ne-am băgat la somn, oarecum triști că se vor termina aceste lucruri care ne-au făcut să uităm de tot ce este rău în jur.

Baie ca în vremurile bune

Cu toții cred că am crescut pe la țară, la bunici. Ne scăldam în orice baltă, indiferent că era plină de noroi și alte chestii. Acum ne-am modernizat, am uitat de trecut și ne îmbolnăvim dacă mai facem baie în natură, trebuie neapărat să ne ducem la piscine de fițe, să mai găsim un loc unde să ne etalăm figurile, sanchi!

Cum anul ăsta n-am făcut baie decât în cadă, am zis că nu ar strica să mă arunc puțin în apele râului Buzău. Că tot am făcut chestii pe care nu le mai făcusem de mult, mi-am curățat total sufletul și tare bine a mai fost. Sentimentul este unul de nepovestit în cuvinte, ci doar cei care l-au trăit, simt cu adevărat ceea ce vreau să spun eu.

Dragilor, noi am uitat cât de frumoasă este simplitatea și cât de fericiți ne pot face chestiile simple. Alergăm ca niște disperați, după mulți bani, ne pierdem tot timpul, pe când putem vâna doar strictul necesar și în felul acesta nu vom uita de clipele care ni se cuvin nouă!

Închei această postare, vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți tot și promit că voi reveni, curând!

Las câteva imagini mai jos, să vedeți că idioții n-au lipsit nici de aici. Multă sănătate!