Racovițeni, jud. Buzău – au răvășit cu buldozerul oasele celor 6.500 de morți în Bătălia de la Crăciun.

Rămășițele soldaților germani și rusi căzuți în 1916, pe Dealul Racovițenilor din Buzău, odihnesc în groapa comună de pe locul mausoleului distrus de comuniști. Ieșim de pe Drumul National E85 și intrăm pe unul asfaltat parțial, spre comuna buzoiană Racovițeni. Drumul se îngustează și ajungem pe unul de pământ, bătut din când în când doar de căruțele celor cu terenuri agricole în zonă. Căutam din priviri dealul unde am auzit că sunt ruinele unui mausoleu ce-l depășea ca dimensiuni pe acela de la Mărășești. Fusese construit la un an de la măcel, în 1917, de armata de ocupație germană.

Actualul primar al comunei Racovițeni, Manu Luis, vrea să înfiițeze aici, un obiectiv turistic important în zonă, însă în acest an nu mai sunt fonduri la Ministerul Culturii.

În depărtare: Râmnicu Sărat

Mormântul comun, acoperit de moloz

După 10 minute de urcuș ajungem în vârful dealului și descoperim ce au mai păstrat intact timpul și vremurile din mausoleul și cimitirul eroilor de la Racovițeni. Ziduri de ciment pe jumătate, distruse total pe doua laturi, bucăți de piatra prin care se văd bucăți de fier, semn că lucrarea a fost făcută chibzuit, și, între ziduri, pământ amestecat cu moloz în care vegetația a crescut necontrolat.

Pe locul acesta, în urmă cu 90 de ani, și-au găsit sfârșitul mii de soldați germani, austrieci și rusi care se luptau pentru cucerirea frontului în Primul Razboi Mondial. Oameni tineri, ascunși prin transee, soldați ce se încalzeau la focul mocnit al unei tigări pasate scurt din camarad în camarad, cu gândul la sărbătoarea ce avea să vină.

Pentru cei mai mulți dintre ei avea să fie ultimul Crăciun din viață. Stau mărturie sutele de nume din arhiva germană, cu datele reci ale morții așezate concentric în jurul zilei de 25 decembrie 1916. Printre ele, doar câțiva români, probabil aflați din întâmplare prin viile unde s-au duelat trupele, căci războiul nu era al lor. În bătălia de la Racovițeni, roâanii nu erau aliații niciunei părți.

Un turn pentru catolici, unul pentru ortodocsi

„Aici ne jucam noi când eram mici, iși amintește nostalgic fostul primar Neacșu, intram prin găurile din zid și ne jucam de-a v-ați ascunselea în jurul mormântului comun. Când au venit comuniștii și au demolat, au băgat pământ prin găuri ca să numai poată intra nimeni, dar o parte din ele înca se mai văd.”

Nu se mai vad în schimb cele doua turnuri ridicate, unul pentru cultul catolic, celălalt pentru cel ortodox, germanii îngropând laolaltă soldații ambelor tabere combatante, ca într-o pace pentru eternitate. Și nici urma de mormântul comun acoperit cu un strat gros de moloz și pământ, mormânt trainic, cu ziduri groase de piatră și cărămida. Locul unde se odihnesc rămășțtele a 6.500 de soldați. Totul este dat uitării, într-un loc de care mai știu doar bătrânii.

„Vreau sa ridic un monument în memoria celor care au murit aici, să se știe și de bătălia de la Racovițâțeni, pentru că este păcat de atâția morți să fie dați uitării. Sunt suflete care au pierit la mii de kilometri de familii, de locurile dragi, chiar de Crăciun, și trebuie amintită jertfa lor”, gândește cu voce tare primarul. Amintire cinstită o dată pe an, în august, de ziua eroilor, prin slujba de pomenire din fața celor două cruci de piatră, ridicate acum 80 de ani.

Buldozerele comuniste au strivit monumentul

Imediat după bătălie, în anul 1917, pe locul masacrului nemții au ridicat un monument impunător, în centru, iar de jur-împrejur, camere cu lăzi cu oseminte. În spate au fost depuse lăzile cu soldații necunoscuți. După 20 de ani, monumentul central a fost dărmat și
s-a făcut un mormânt comun în partea centrală, acolo unde au fost depuse rămășțele a 6.500 de soldați, 3.000 dintre ei – germani necunoscuți.

Venirea comuniștilor a desăvârșit opera de distrugere a monumentului închinat memoriei soldaților care au pierit la Racovițeni. Autoritățile au gândit că piatra și materialele de construcții sunt mai potrivite pentru alte lucrări, bătrânii locului amintindu-și că la Râmnicu-Sărat clădirea Casei de cultura este ridicata cu ce s-a luat de la mausoleu.

Dezinteres

Demersuri fara rezultat

În ultimii 20 de ani, dinspre comuna cu 600 de familii au plecat spre autoritățile centrale zeci de memorii și informări despre mausoleul și cimitirul de la Racovițeni, parte uitată a istoriei locurilor. Eforturile și cererile de sprijin pentru ridicarea unui monument s-au lovit de nepăsare, disimulată abil sub pretextul lipsei fondurilor necesare. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor cunoaște situația, dar, ca și ceilalți, adoptă poziția ridicării din umeri.

„Mausoleul și cimitirul de la Racovițeni au avut parte de aceeași nepăsare și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, din perimetrul acestuia dispărând diferite materiale de construcții. Din cauza neîngrijirii și abandonării de către autorități, cimitirul s-a degradat complet, monumentul a fost demolat, împrejmuirea a dispărut, iar acest obiectiv comemorativ nu a fost inclus în listele întocmite în perioada anilor 1984-1988”, precizează Cristian Scarlat, directorul Oficiului.

Subiect tabu

Lecțiile de istorie nu vorbesc de „Bătălia de la Crăciun”

Istoricii au numit Bătălia Crăciunului, în timpul campaniei din Primul Război Mondial.

Luptele s-au purtat în Vrancea, pe Valea Râmnicului, şi au ţinut şase zile, dar puţine lucruri au fost consemnate despre acele zile dramatice în cărţile de istorie, poate şi pentru faptul că a fost o bătălie pierdută de armata română. Luptele de pe Valea Râmnicului, din perioada retragerii armatei române din iarna anului 1916, au fost extrem de  sângeroase. Mii de soldaţi români, ruşi şi germani şi-au pierdut viaţa. În acea iarnă grea, 12 batalioane germane au luptat împotriva a 7 batalioane române, iar de partea română bilanţul a fost tragic: 1.000 de morţi, 139 de răniţi şi 239 de dispăruţi. Scopul acestei lupte era de a întârzia înaintarea trupelor germane şi austro-ungare, care vroiau să încercuiască trupele române aflate în retragere spre Moldova. Trupele române erau cele din cadrul Armatei a II-a conduse de generalul Alexandru Averescu, în timp ce armatele germane erau conduse de către Erich von Falkenhayn, fost ministru de război (1913-1915), şef al Statului Major General (1914-1916), comandant al Armatei a IX-a din Transilvania (septembrie 1916-mai 1917). Falkenhayn a fost considerat de Winston Churchill ca fiind cel mai capabil general german. În luptele de pe meleagurile Chiojdenilor a acţionat şi renumita unitate de elită, de vânători de munte, “Corpul Alpin”, în care se afla, ca locotenent, viitorul Feldmareşal al celui de-al III-lea Reich, Erwin Rommel. “La 22 decembrie bătălia s-a dezlănţuit pe întreg frontal armatei a IX-a germane. La extrema stângă, corpul alpin bavarez , operând în munţi căuta să facă legătura cu dreapta armatei I-a austro-ungare de sub conducerea arhiducelui Iosif. Timp de trei zile, alpinii germani şi austrieci sunt ţinuţi în loc de diviziile 3, 1 şi 6 ale armatei române. Divizia rusă Zamurskaia a ocupat Vintileasca şi Între Râmnice(Jitia de sus), la dreapta românilor. Pe 25 decembrie, trupele ruse din divizia Zamurskaia părăsesc poziţiile şi lasă descoperită aripa dreaptă a diviziei a 3-a române. Germanii ocupă Dealul Sării, Vintileasca şi Între Râmnice. O companie din regimental 22 a ocupat şi apărat dealul de la cota 854 (Dealul Roşu), luptând cu baioneta, până ce toţi soldaţii împreună cu comandantul lor au fost ucişi”, scrie Constantin Kiriţescu în lucrarea “Istoria războiului pentru întregirea României 1916 – 1919”.

Luptele au continuat şi a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, la Spidele, pe delurile Şonticari şi Marghiloman. Nemţii au cucerit aceste dealuri iar românii s-au retras pe dealul Ferului. Ruşii au trimis în ajutor de la Dumitreşti o brigadă de cazaci din divizia Tuzemna cu o baterie de tunuri de munte. Aceştia s-au retras imediat prin golul produs inamicul a înaintat printre cele două divizii române  şi a ocupat  Spidele şi dealul Ferului.

Copiii care frecventează școala din comună au aflat doar de la bunici că pe dealul cu ruine a fost o bătălie importantă în Primul Război Mondial. Venirea comuniștilor a transformat totul într-un subiect tabu, mai ales că nemții ieșiseră învingători din luptă cu rușii, „popor vecin și prieten”. În afara bătrânilor, generația anilor 1940-1950 își amintește de zilele petrecute „la monument”, locul fiind preferat de copiii acelor vremuri pentru că oferea multe ascunzișuri în jocul preferat al copilăriei.

„Mergeam sus cu animalele și, după ce le priponeam, ne jucam cât era ziua de lungă, ne ascundeam și ne alergam în jurul criptei centrale, unde se făcuse mormântul comun. Era locul nostru preferat”, își amintește Nicu Roșca de copilărie.

„Planul de realizări gospodărești pe 5 ani”, hârtie nedatată, este singurul document ce amintește de mausoleul de la Racovițeni: „Monumentul din dealul satului Racovițeni unde au fost îngropați în gropi comune aproximativ 4.000 nemți, 3.000 ruși și 6 români, morți în războiul 1916-1918, construit în anul 1917 de armata de ocupație germană.

Acest monument a fost dărâmat în anul 1937 în baza autorizației de la societatea cultul eroilor român, iar în anul 1938 s-a început altul în același loc sub formă de două capele”.

„Bătălia de la Crăciun” apare în schimb în arhivele germane, numele fiind dat de istoriografi după Primul Război Mondial. După datele cuprinse în lucrarea „Kriegergraber in Rumanien. Morminte de eroi în România”, apărută în anul 1931, la Racovițeni au fost înhumați 3.008 eroi germani necunoscuți.

În anul 2010 a fost ridicat un monument de către domnul Roșca Nicolae.

Nativ din comuna menționată, domnul Roșca s-a îngrijit, la sugestia primarului și a preotului, de construirea unui monument pentru eroii căzuți în cele două războaie mondiale. Monumentul a fost făcut din bloc de marmură masivă de Rușchița; este de tip obelisc, cu o cruce în vârf, flancat de două suporturi dreptunghiulare pe care sunt înscrise numele eroilor comunei din războiul de reîntregire(1916-1918) și din al doilea război mondial(1941-1945). Ansamblul este susținut de un postament în formă de amfiteatru, fiind placat cu travertin de Geoagiu; pe fațadă sunt însemnele armatei, porumbelul ca simbol al păcii și inscripția «Slavă eroilor noștri din toate timpurile». La baza sa, este următorul text: «Monument ridicat din respect pentru eroi de către domnul Roșca Nicolae, om de afaceri din Slobozia, fiu al satului, la îndemnul de suflet al primarului Ilie Neacșu și al preotului paroh Scarlat Ștefan». Numărul celor căzuți este de 94 de eroi, pentru perioada 1916-1918, iar pentru perioada 1940-1944, de 71; plus încă un nume menționat pentru anul 1989, în urma masacrului de la Otopeni.

Orjan Vlad Stefan

Atunci când aproape toată lumea spune „Nu se poate!”, există totuși câțiva oameni care spun „Hai să găsim o soluție!”. Nu sunt jurnalist, dar fac pe jurnalistul.        Email: stiripesursebz@gmail.com Whatsapp: 0744270854

Un comentariu la „Racovițeni, jud. Buzău – au răvășit cu buldozerul oasele celor 6.500 de morți în Bătălia de la Crăciun.

  • 16/05/2020 la 4:52
    Permalink

    De fapt , monumentul nu a fost distrus de comunisti ci tot de germanii in retragere tragand cu artileria grea de pe soseaua Buzau- Rm. sarat. De fapt trageau si rusii si cine mai treceau pe acolo , mai mult din distractie, sa se antreneze, unii din bucurie, altii de tristete. Asta spunea bunicul si cei batrani, iar localnicii au desavarsit restul, luand fiecare ce a putut. Cei care aveau carute, tot au carat, caramizi, blocuri de piatra cioplita, gresii speciale, ca multe rezista si traiesc si astazi in curtea batraneasca de la tara, dar si pe la altii. Mortii au fost aruncati prin transeele ramase, unii cu adevarat au fost depozitati in monument. S-a aruncat pamant peste ei si cand eram copii, tot cautand noi „comori” , dadeam de ei, de arme, de multe cartuse. Monumentul era langa pamantul nostru si tot pe acolo erau si urmele fostelor transeie.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *