Povestea lui Constantin Toma. Pepeni,fabrica producătoare de căruțe, Aquator,Aromet.

Aromet, Aquator

Compania lui Toma a avut succes în anii 1990, comercializând filtrul de apă Aquator. În 1999, acest grup de firme a achiziţionat şi firma Aromet SA, succesoarea fabricii Metalurgica, înfiinţată în anul 1928 de Iulius Horer şi naţionalizată de statul comunist, după perioada interbelică. 

Cum a ajuns Metalurgica în proprietatea unui fost angajat  

Revoluţia l-a prins ca șef pe C-tin Toma. Imediat după anul 1990, uzina buzoiană care număra peste 3.500 de angajaţi a început declinul economic, iar C-tin Toma a simţit atunci că e momentul să dezvolte afaceri pe cont propriu. Primii bani câştigaţi au fost din cultivarea şi vânzarea pepenilor. A achiziţionat apoi un grajd, în Ţinteşti, pe care l-a transformat într-o mică fabrică de căruţe, iar apoi de garduri pentru cimitire. 

Are o avere estimata la 30-31 milioane de euro si este unul dintre cei mai bogati buzoieni. Constantin Toma este nascut in judetul Buzau, comuna Tintesti, in anul 1959. Si-a petrecut copilaria la tara si de aceea este obisnuit cu munca fizica. A terminat Facultatea de Tehnologia Constructiilor de Masini, iar mecanica este ceea ce a ales ca domeniu de activitate si ulterior. Cand a izbucnit revolutia, Constantin Toma avea 30 de ani si lucra ca sef la una dintre firmele de stat. Metalurgica Buzau (Aromet) ingloba la acea vreme peste 28 se firme si 300.000 de angajati. Acestea desemnau cam toata industria autohtona de tractoare, camioane automobile si masini agricole. Imediat dupa anul 1990, uzina la care lucra a inceput sa primeasca din ce in ce mai putine comenzi si s-a vazut nevoit sa cultive pamantul pe care il avea pentru a asigura traiul familiei sale. Din necesitatea unui loc de munca a ales sa isi infiinteze o firma in 1991. La acea vreme angajarile se faceau foarte greu, ba chiar piata nu oferea oportunitati. De aceea oamenii s-au indreptat si spre cultivarea propriilor terenuri. Fiind receptiv la transformarile care se petreceau in jurul sau, Constantin Toma alege sa construiasca carute, iar mai tarziu garduri. Mai tarziu, in fabrica sa au inceput sa asambleze si produse pentru companiile de apa care solicitau aceste servicii. Omul de afaceri este contactat ulterior de niste ingineri de la Romcarbon Buzau care ii prezinta o inventie de purificare a apei. Castiga medalia de aur la salonul mondial de inventii de la Bruxelles, doi ani mai tarziu. Aceste intamplari il determina sa isi deschida o fabrica de filtre de apa denumita Aquador. Intrucat indeplineau standardul NATO, au existat solicitari de instalatii mobile de purificare a apei, iar in aceste circumstante a aparut si dorinta de investitie si largire a proiectului. Milionarul face investitii , de-a lungul anilor si achizitioneaza ServAgromec Buzau (actualul Agroglobal) cu circa 300.000 – 400.000 de euro, cumpara fosta fabrica la care lucra, respectiv Aromet Buzau (ARMS). Criza economica din 2008 l-a ajutat sa investeasca mai multi bani in propriile afaceri. A reusit sa atraga fonduri europene in proiectele din domeniul retelelor de apa si canalizare. Una dintre problemele pe care acesta le intampina in cresterea propriilor cifre de afaceri este patrunderea pe piata romaneasca a produselor din afara tarii. Fata de ce anume cunostea ca se producea inainte, Constantin Toma observa scaderea cererii. Un alt factor pe care il ia in calcul si il dezamageste este ca nu are concurenta pe piata romaneasca. Ba chiar competitorii sai care ii aduc scaderea cifrei de afaceri sunt turcii si chinezii la productia de butelii.

In ceea ce priveste implicarea sociala de care ar putea da dovada nu exista articole care sa releve acest aspect. Totusi este de urmarit modalitatea in care acesta actioneaza pe masura ce isi dezvolta afacerile. Probabil ca perioada care a urmat revolutiei din 1989 l-a marcat pe cel care avea sa devina unul dintre cei mai bogati romani. Ramanand fara loc de munca si cu fara oportunitati de a se angaja, acesta si-a construit propriul viitor. A decis sa isi faca un loc de munca in cadrul afacerii pe care tocmai o lanseaza. Alege sa isi deschida o fabrica producatoare de carute la care angajeaza patru sute de oameni, fosti colegi, fosti lucratori la fabrica de stat care tocmai daduse faliment cu un an in urma. Contribuie intr-o anumita masura la bunastarea acelor oameni,oferindu-le o sansa rar intalnita in acea perioada. El sesizeaza nevoia de locuri de munca existenta in orasul sau si le intinde o mana de ajutor celor aflati in dificultate la vremea respectiva. Mai tarziu, cand reuseste sa isi extinda planurile si ajunge sa cumpere mai multe fabrici creeaza in acelasi timp oportunitati pe piata muncii. Cumpara si cea mai mare firma de agricultura din judetul Buzau. Isi deschide o firma mica de constructii, una de instalatii pe motiv ca serviciile prestate de aceste tipuri de companii sunt costisitoare, incercand astfel sa reduca cheltuielile. Din aceeasi ratiune intemeiaza si o firma de transport. Asadar este de luat in calcul si faptul ca o data cu extinderea propriilor afaceri reuseste sa creeze si noi locuri de munca pe piata romaneasca.

Constantin Toma povesteste despre propria istorie degajat si isi descrie actiunile ca fiind reactii firesti in imprejurarile date. In 1990 ramane fara loc de munca si este “nevoit” sa se apuce de cultivat. El a fost “nevoit” sa isi faca firma “nu ca sa devina patron , ci pentru ca nu avea un loc de munc si nu era nimeni sa il angajeze pe vremea aceea”. Asadar a actionat astfel in conditiile oferite de intamplari, de conditiile in care “ne-am trezit patru mii de oameni fara loc de munca”. Milionarul ofera detalii despre cum anume a inceput prima sa afacere, iar fiind un copil crescut “la tara” in povestea sa au loc efortul fizic si implicarea personala. “Am luat un strung de la Cooperativa in lichidare, o masina de frezat si una de gaurit. Le-am luat foarte ieftin. Am cumparat materiale foarte ieftine de la fostele baze de aprovizionare si cu fosti angajati de la fabrica am inceput sa facem carute vreun an si jumatate. Ne-am dat seama foarte repede ca nu acesta era viitorul si am cautat sa facem tot felul de lucruri, inclusiv garduri pentru cimitire, garduri pentru curte”.

Sursa: Sociology of Richness