Foto+Video|Escapadă pe Vârful Penteleu – O nouă provocare

Fiindcă în ultima perioadă echipa ” Explorăm Buzăul ” a cam fost distrasă de alte probleme și baieții au stat „pe baracă”, am hotărât că e timpul să tragem de „o ieșeală ” de-aia cum făceam noi în zilele când stăteam numai pe coclauri, mai ales că vremea se anunța frumoasă.

Cu exploratul ăsta nu te joci, dacă ieși de câteva ori se fixează microbul în tine și ai sta plecat de nebun oriunde este deal, pădure, natură, indiferent că se anunță ploi, furtuni, urși, pantere și alte nenorociri prin zonă. Dacă nu te duci tu să simți miros de cetină, să te murdărești de noroi și să te întorci cu căteva cadre imortalizate ca trofeu, parcă n-ai astâmpăr.
Bun, acum să trecem la acțiune că eu dacă mai pornesc, scriu mult, mult, mult .


Era 15 decembrie 2019, duminică dimineață, cam pe la ora 6, când un golf alb a plecat la drum, cu trei flăcăi tinerei și plini de viață. Eram echipați corespunzător: camere, păpică, apică și tot ce-i mai trebuie unui adevărat explorator. Ce credeți că nu prea dețineam noi ?

Detaliile despre traseu ne cam lipseau, dar noi aveam fixat în cap că trebuie să ajungem pe Penteleu și să urmăm „Traseul cu bandă roșie”. Știam anumite chestii de pe internet, adunate așa la repezeală fiindcă ce-i drept ne și place să plecăm la risc.
Am pornit noi frumușel de la Buzău, am trecut prin Nehoiu, apoi Gura Teghii și deja mă luau fiorii, ăia care-i am când simt natura. Credeți-mă că nici nu am știut când am lăsat în urmă diverse sate, dar m-am „trezit la realitate ” când am intrat pe un drum forestier plin de noroaie și gropi.


De aici începea cu adevărat aventura, iar mașina mea parcă voia sa zică ceva, dar cum eu nu o ascult niciodată, și-a activat puterile și dintr-o mașină mică de oraș s-a tranformat într-un veritabil 4×4.(glumesc)
Fiindcă riscam să ne ducem în râpă, am lasat golfulețul pe lângă un pod ce trece peste Bâsca, în apropiere de cătunul Gura Milei și am pornit bătrânește pe jos. Nu ne era frică decât de noapte, să nu ne prindă prin pădure și treceam noi și peste asta, dar a doua zi eram toți de serviciu și dacă nu ajungeam și nici nu anunțam, nu prea era bine.(În zonă nu este semnal la telefon deloc.)

Am mers pe drumul forestier și dintr-o dată mare indicator ne apare în cale. Pe el scria că traseul se face în 3 ore jumate, iar asta ne a liniștit fiindcă ne încadram lejer în timp.
Dacă urmați marcajele și drumul forestier nu aveți cum să vă ratăciți și nu vă speriați, că nu vă trebuie mare condiție fizică, dar nici un om sedentar nu va birui.


Bine, pe drum am dat de izvoare, urme de mistreți, lupi, iar singura viețuitoare sălbatică pe care am văzut-o, a fost o ciocănitoare și atât.Noi deja ne făceam filme că apar urși, fiindcă fusesem într-o zonă mult mai umblată de om ca asta și pe acolo mișunau, iar aici credeam noi că sunt din belșug. Din fericire, n am dat nici măcar de o urmă și sperăm să nu mai dăm pe unde mergem, că nu prea stai confortabil când te gândești că Moș Martin e prin zonă.
Cele 5 ore de urcat nu o să le detaliez prea tare, fiindcă vreau să vă las pe voi să descoperiți zona. Noi am făcut mai mult timp deoarece am tot fotografiat natura și ne-am oprit de vreo 2 ori să ne tragem sufletul, cum se zice…


Oboseala aparea ea așa, dar în zare se vedeau mari creste de munți și norii cum erau sparți de ele, iar zăpada lucea ca într-un basm, atinsă de razele soarelui. Deci dacă voiam sa prindem o zi mai superbă ca asta, nu se putea.
Vă mai zic faptul că în toată sălbăticia se vedea stația meteo și câteva antene. Trecem peste toate etapele, să le simțiți și voi pe pielea voastră, frumușel și ajungem fix la vreo 500 de m de Vârful Penteleu.

Căldura a dispărut instant, zăpada ajungea pâna la genunchi în unele locuri și deja începeam să simțim cum ne arde fața de la vânt.
Abia am reușit să scot camera să iau câteva cadre din cauza vântului, practic n-am simțit în viața mea ce putere are natura cu adevărat, dar nici atâta satisfacție n-am mai trăit.
De acolo se vedea absolut tot: cerul era senin, crestele străluceau și după o lungă perioadă de absentat din natură, am simțit că sunt din nou eu. În capul meu parcă cineva mă certa, dar eram fericit că văd alte două fețe roșii și zâmbărețe lângă mine.


Am ajuns doar la 1774 de m, dar ziceai că am atins cerul, prea tare a fost totul și intens. Am mai fost noi pe la Brașov, Sinaia , etc dar parcă simțeam măndria aia de buzoian din mine că avem altitudinea și frumusețea asta la noi, în județul Buzău.
Cum totul are și un final, am luat-o pe drumul de întoarcere și de data asta am facut vreo 2 ore jumate, parcurgând traseul spre mașină pe mici scurtături marcate. Am avut noroc că abia se lăsa seara când s-a terminat totul și ne-am urcat în „Tanc”.

 Concluziile și sfaturile ar fi următoarele:
  • Plecați mereu echipați și pregătiți pentru orice eventualitate;
  • Nu mai pierdeți timpul pe acasă și ieșiți în natură cu fiecare ocazie;
  • Nu mă înjurați că n-am detaliat prea mult traseul, fiindcă am decis să vă las pe voi să-l descoperiți. Urmați doar marcajele și ajungeți pe Vf.Penteleu, nu e greu;
  • Aveți mare grijă fiindcă am dat peste tot de urme recente de animale și dacă noi am avut noroc, nu se știe niciodată;
  • Probabil că mai sunt, dar momentan nu-mi mai vine nimic în cap.


Vă salut și nu uitați să explorați Buzăul!

Popescu Roberto George

-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *