„Beceni, comună pornită definitiv pe făgașul împlinirilor”

Beceni este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Arbănași, Beceni (reședința), Cărpiniștea, Dogari, Florești, Gura Dimienii, Izvoru Dulce, Mărgăriți și Valea Părului.
Aceasta este așezată de-a stânga și de-a dreapta cursului mijlociu al râului Slănic, ce izvorăște din Munții Buzăului, de la nord de Vârful Ivăneț, pe lunca și pantele oculurilor ce însoțesc cursul apei de-a lungul șoselei Buzău – Lopătari (DJ203K), străjuită de două șiruri de dealuri și coline subcarpatice, ce se întind de la nord spre sud, având ca vecine: la sud comuna Cernătești, la vest comuna Scorțoasa, la est comunele Blăjani, Zărnești, Murgești și Mărgaritești, iar la nord comuna Vintilă Vodă.

Beceni, satul de reședință al comunei, este amintit documentar pentru prima dată la 1 septembrie 1547. În volumul al II-lea al „Documentelor privind istoria României 1526-1551”, din Documentul 385 aflăm: „cu mila lui Dumnezeu, io Mihnea Voievod, domn a toată Țara Românească, feciorul marelui și prea bunului Radul Voievod, dată domnia mea această poruncă a domniei lui Coman și Vlaicului cu frații lor Radul și fratele cel dintâiul (văr primar n.a.), feciorul caprei și cu feciorul lor citi Dumnezeu, le va da ca să le fie lor moșie la Beceni, ori câta se va afla și se va alege pentru ca iaste a lor bătrâna și dreaptă și descalicătoare…”

Privitor la denumire sunt mai multe variante. După Bazil Iorgulescu, numele s-ar trage de la unul Beceanu, care în timpul invaziilor străine și-a gasit aici scăpare, în pădurile mai greu de pătruns, unde a zidit și o biserică. Preotul său a fost făcut preot, din care au derivat moșenii Becenari numiți și „Ceata Preoților”.
Din altă sursă, povestită de bătrâni, numele ar proveni de la descendenții lui Luca Popa Beceanu, conducător de oști, ce s-a stabilit aici în urma dăruirii de către domnitorul țării a unei sfori de moșie, pentru fapte de vitejie. Urmașii lui (numeroși și azi în comună) și alți tărani fugiți de pe alte moșii, au format aici un sat de moșneni.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Beceni era inclusă în plasa Slănic a județului Buzău și era formată din satele Beceni, Enculești, Gura Ocii, Mărgăriți, Ocea și Oilești, totalizând 730 de locuitori. În comună funcționau o școală la Beceni cu 41 de elevi (dintre care 2 fete) și o biserică.
Pe actualul teritoriu al comunei Beceni funcționau și comunele Gura Dimienii și Cărpiniștea, în aceeași plasă Slănic. Prima era formată din cătunele Cociobești, Dimiana, Gura Dimienii, Dogari și Florești, cu o populație totală de 1500 de locuitori, ce trăiau în 221 de case; în comuna Gura Dimienii funcționau 2 mori de apă pe Slănic și o biserică. Comuna Cărpiniștea era compusă din satele Cărpiniștea, Izvoru Dulce, Valea Părului și Valea Hotarului, având 2040 de locuitori. În comună funcționau 2 mori de apă, o școală cu 60 de elevi (dintre care 10 fete) în satul Valea Hotarului și 3 biserici.


În 1925, comuna Gura Dimienii era deja desființată și inclusă în comuna Beceni, formată acum din satele Beceni, Dogari, Enculești, Florești, Gura Ocii, Gura Dimienii, Mărgăriți și cătunele Coțobești, Ocea și Oilești, având o populație de 2514 locuitori.


În 1950, comuna Cărpiniștea a devenit reședința raionului Cărpiniștea din Regiunea Buzău, raion care a existat până în 1952, când a fost desființat, iar comunele au trecut la raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Cărpiniștea a fost desființată și inclusă în comuna Beceni, unele sate fiind comasate (satul Enculești a fost inclus în satul Beceni, satul Gura Ocii în satul Mărgăriți, satul Valea Hotarului în satul Valea Părului), iar comuna arondată din nou județului Buzău.

Beceni, localitate străveche, de pe albia Slănicului, depozitară în vreme a unor mărturii din lupta omului cu natura.


După remarca din anul 1975 a unui reporter în „Județul Buzău în 83 de reportaje”, „Becenii este exact ce se vede, o șosea care se înșiră pe 11 km, în spate cu dealuri mărunte, pătate cu verde sau maron…satele și oamenii de aici merită o considerație aparte, morală, venită de efortul laborios și tenace de a întoarce din drum ceea ce natura a conceput de la bun început potrivnic…”.
„Așa se explică de ce la Beceni-după remarca autorului-nu au mai rămas nici hârtoape, nici prăpastii, adică acele constraste strigătoare, născute din lupta dramatică cu natura…”.
„Comună pornită definitiv pe făgașul împlinirilor, cu oameni harnici și pricepuți în ale agriculturii și chimiei, care schimbă fața locului croindu-și căile bunăstării. Așezare la limita dintre sat și oraș, care înt-un viitor nu prea îndepărtat vrea să șteargă aceste diferențe”.

Popescu Roberto George

-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *